Poezie marină

Rada, m-am așezat lângă un vis acvatic,

mi s-au deschis porțile albastre

cu un cappuccino

și un șezlong cu vedere spre pacea nisipului.

Intru în apă ca un pește

care își recunoaște casa,

știu că mi se va face dor de aceasta plutire caldă,

de liniștea răspândită în carne

prin undele încăpătoare de viață.

Câteva avioane supraveghează întinderea

și eu îmi veghez trecerea

de la nisipul fierbinte, la poezia lichidă.

Mă mișc diferit în fiecare spațiu. Echilibrez aplecările pe fruntea pământului cu aceeași privire lacomă de frumos și bine. (august- septembrie 2026- Iulia Dragomir)