Poti fi fericit
Intr-o lume fara cuvant,
O viata fara tomana,
Ploaie, tremur, vant?
Poti fi fericit
Intr-o lume fara vers,
O viata fara moarte
Sau...vorbe fara sens?
Poti fi fericit
Exista frumusete, mister, taina in tine, Toamna!Dar...oare exista si ochi care sa le poata vedea? De ce plang, Toamna, cand poposesti in parcul cu alei cotite si de ce stau pe banca, uitand de mine?
putini sunt cei ce fac demers in adancime
putini sunt calatorii pe apele adanci
putini invingatori in marea lupt-a vietii
putini,putini...dar unde oare sunt?...
putini sunt cei ce au un
Tristetea si umbra sunt singurele care ma insotesc acum. Sufletul mi-e asa de gol de vise, amortit de durere, umed de lacrimile care nu s-au uscat in ochi.
Si m-am intors in parcul mortilor si
Copacii plang peste pamant cu arama fosnitoare
si plang cu aur si plang ...cu amar.Abur de aur e
lumina si o respir si traiesc odata cu toamna.
Mi-e greu ,mi-e mult prea greu sufletul
De ce-as zbura-nspre ceruri
Cand stele vesnic cad,
De ce-as valsa eu dansul
Cand note moarte zac?
De ce-as iubi eu marea
Cand numai morti ea are,
De ce-as canta eu cantul
Ce-l canta
Tacerile mele sunt lupte,
Vise luate de ape,
Cantul mi-e una cu plansul
Si viata-mi se scurge-n groapa.
Am dus la mormantu-mi o floare,
Doua voi duce cand mor,
Voi rupe raza din soare
Si
Te-am asteptat la orizont
Si n-ai venit...
Te-am asteptat si am crezut
Ca ai sa vii...
Te-am asteptat c-o floare-n mana
Doar ca sa ma recunosti,
Eram asemeni ei,eram pura,
Unde ai
Esti fulgul dus de vanturi
Ce zboara pe Pamant...
Pareai, totusi, o raza,
Dar te-ai pierdut in vant...
Esti frunza de pe ape,
Purtat-asa-n nestire,
Pareai,totusi,o raza,
Dar te-ai pierdut in
Ma lupt cu gratii grele,
Cu pulbere de teama
Si vreau a ma innec
In marea de mister.
Din praf de frica verde
Croi-voi drum in tine,
Miros de lacrimi seci...
Sa beau iar
O melodie lina
Ma cheama inspre ape,
Un cant de violina
Imi spune soapte.
Sa m-arunc in valuri
Ma-ndeamna acum luna,
De mor sau de traiesc
Mie mi-e totuna.
Ma doare-o
-Nu mai cred in timp...nu-l mai masor demult...
-Demult?! ziceai ca nu-l mai masori!
-E tarziu acum, cred ca e ora.....
-...ziceai ca n-ai ora, n-ai timp!
-Oo, ce l-as lega la gura sa nu-mi mai
demult purtam o stea in suflet
si nu stiam ca s-a nascut acolo
demult doream s-o vad macar in vise
si-o cautam in departari,abise...
am cautat-o-n flori, in gand, pe bolta,
in vers,
Din stelele ce-ascunsera iubirea
Si din neantul care-a plasmuit fapturi
Se tot perinda-n jurul meu franturi
Ce-au inchistat in ele fericirea
Cand au furat din ceruri nemurirea
In suferinti
Mi-am invelit sufletul in costum de blugi si l-am aratat lumii sub forma de poezie. Sunt poet!...si inca la moda! Cand ii vad pe ceilalti in ce hal isi poarta sufletele, ma gandesc ca, fie sunt
A spune ca Dumnezeu nu exista pentru ca nu Il vedem, este la fel de neinteligent precum am spune ca florile nu exista pentru ca nu raspund la \"buna ziua!\".
La geam fosneste toamna...
Sau...pasii lui fosni?
Privesc cu ochii seci,
Caci poate ai sa vii...
Privesc in gol pe geam,
Sleita de asteptare;
Visez ca ai sa vii,
Dar nimeni nu-i in
IR