Toamna!

Exista frumusete, mister, taina in tine, Toamna!Dar...oare exista si ochi care sa le poata vedea? De ce plang, Toamna, cand poposesti in parcul cu alei cotite si de ce stau pe banca, uitand de mine? Si de ce copacii isi leapada frunzele de aur, iar vantul tau ma alinta? Ploaia? E lacrima ta,Toamna...ma alina, ma inalta, ma conduce...Frigul, pe care il simt, e drumul inspre tine? Sau cararile multicolore ma conduc inspre tine?Care ti-e taina fara glas? Dar nu-mi raspunde, caci n-ai mai fi misterioasa... Mor frunzele, dar in orice exista o reinviere...Bacovia? O fila rupta din tine, Toamna!Sau...tu te-ai rupt din el?!...si vreau s-adorm din ce in ce murind, sa trec si acest prag, sa fiu mai aproape de vesnicie cu un...pas.Da,vreau sa adorm din ce in ce murind ,caci in orice exista o inviere... Inviere la moarte?! Care ti-e taina invierii, Toamna?Dar ,nu-mi raspunde,sa nu-ti pierzi din mister! Si acum chiar c-as vrea sa adorm din ce in ce murind, caci m-asteapta sicriul de frunze si e TOAMNA!