Deșteptăciune

O epigramă nu se poate baza numai pe un joc de cuvinte, în cazul nostru folosirea omonimelor \"deștept - posesor de cunoștințe / treaz\" în ocazii diferite. În trecere, îți pot spune că omonimia respectivă a mai fost folosită de nenumărate ori în epigrame.

Aici, între deșteptăciunea individului și deșteptarea scării nu e nicio legătură. Ideea poate fi valorificată numai dacă ultimul vers poate fi citit cu două semnificații diferite.


Aptitudini pedagogice

Se lăuda că, din inepți,
Din mâna lui ies toți deștepți.
A dovedit-o căci, aseară,
A deșteptat întreaga scară!

Stiindu-te modest si drept,
Eu zic ca n-are niciun rost
Sa-ti spun ca esti un tip destept:
Ca poate-o sa te simti cam prost...

Poanta era mai bine scoasă în evidență dacă individul era deșteptat de scară și nu invers.