Poezie
Singurătate
1 min lectură·
Mediu
Singurătate
În jurul meu zaplazuri se ridică
Crescând ulucii pân-la cer,
Cu pașii tăi rămași departe
De-acuma-ncolo nu mai sper.
Ai plecat făr-un cuvânt
Te-ai dus departe-n lume,
De mâine-ncolo te-am uitat
Nu mai ai chip și nume.
De ce-ai fost laș,de ce-ai mințit?
Cu vorbe dulci rostite-n șoapte
Și mângâierile de-alint,
În serile pornind spre noapte.
Pustiul îl voi umple iar
Cu alte iubiri trecătoare,
Ce poate vor minții la fel,
Sau cine știe,poate...poate...?
Oct.1985
033.133
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Isabella Simon
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Isabella Simon. “Singurătate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/isabella-simon/poezie/1738815/singuratateComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ISAcel cineva cunoscut ție este întruchiparea lașității.
Sunt mii de asemenea povești,nu suntem singurele \"victime\".
Piesa e la fel,doar personajele difera.
Mulțumesc pentru încurajare.
Sunt mii de asemenea povești,nu suntem singurele \"victime\".
Piesa e la fel,doar personajele difera.
Mulțumesc pentru încurajare.
0
PPSimona,
am citit cu intelegere poemul tau. nu e rau. e loc si de mai bine. incet, incet, prin studiu si exercitiu, lucrurile se vor clarifica. succes!
cu prietenie,
am citit cu intelegere poemul tau. nu e rau. e loc si de mai bine. incet, incet, prin studiu si exercitiu, lucrurile se vor clarifica. succes!
cu prietenie,
0
Pot exista si povesti la fel?
Mi-e mi-a placut.
Succes.