Singurătate
Singurătate În jurul meu zaplazuri se ridică Crescând ulucii pân-la cer, Cu pașii tăi rămași departe De-acuma-ncolo nu mai sper. Ai plecat făr-un cuvânt Te-ai dus departe-n lume, De
ISIsabella SimonApusul vieții
Apusul vieții, Când amintirile se șterg Din inimă și minte, Rămâne un tărâm arid De care nu mai luăm aminte. Se oofilesc iubiri și flori, Ne ofilim și noi cu ele Și într-o zi vom fi și
ISIsabella SimonResemnare
Resemnare S-a așternut tăcerea între noi Un dialog..... fără cuvinte, Nu mai întreb,nu mai aștept răspuns, Rămâne frig în inimă și minte. Întins-am mâna lacrima să-ți șterg Și sufletul
ISIsabella SimonOfffff.... gramatica
Offff...gramatica Sunt în mare-ncurcătură Cine-i el și cine-i ea? Gândăcelu-i o insectă, Mă întreb,e-un el sau ea? Ca și dragostea nebuna, Când o poartă el când ea Cum s-o fi numinnd
ISIsabella SimonMoare natura
Moare natura și-ntr-un fel murim și noi, Cu fiecare anotimp cu care, Pornim spre-apusuri Personale. Iloți cu suflete cernite,de-atâtea doruri
ISIsabella Simon