Poezie
Uneori sfârșitul e și inițierea-n iubire
2 min lectură·
Mediu
Hai s-o luăm cu amintirea de la-nceput,
nu-ți simt trupul catifelat și-n prezent,
tu, albul meu început al vieții sexuale,
iarăși simt drama neiertării de către tine,
supărato, cu sprâncenele încruntate
pe casa scării erai hotărâtă să dispari,
zăboveau însă tocurile tale subțiri
înainte de-a se repezi
pe trepte în jos către microbuz
Era ceva anormal
să te desparți ca de-un gigolo de mine
după ce-ți dădusem
și ultimul orgasm, din mai multe înainte,
zgâlțâisem amândoi noaptea din țâțâni
într-un orășel-stațiune trei zile la rând
Urma să-mi acorzi după ceartă iertarea
pedepsindu-mă să te pătrund cât de adânc
din spate-n pizdă în acea seară de martie,
gerul maritim de-afară "m-a pervertit",
nu aflasem și noi loc mai exotic în jur,
începutul cu sfârșitul
mi-apar de-atunci constant acuplate
Sunt cam în același ținut
acum când îți scriu,
aveam cu cinsprezece ani în urmă
o vârstă nehristică, fusesem virgin,
aproape-i micul golf albastru, din Saturn,
cu digurile din calcar și terenuri de fotbal
unde-am spart de gard un balon cu băieții
Vii de 8 martie
c-o fustă foarte sexy, tu,
cea dintâi iubire a mea,
stăm și-mpreună mai ales în week-end-uri
din februarie până-n iunie 2007
într-o garsonieră șic în care ne tot iubim
Vrei să mă părăsești de la început
să nu mă incluzi torturii-n viața ta,
mă simt nevrednic, îngenunchez
să mă vadă vecinii (blocul reabilitat modern
este lipsit de turiști în extrasezon,
suntem doar câțiva proprietari și chiriași),
îți repet la nesfârșit "Nu te merit,
nu te merit, nu te merit", privești mândră
pe deasupra creștetului capului meu,
brațele mele îți cuprind mijlocul, te rețin,
mă supun ca unui suveran cu plete lungi
ondulate și puțin transpirate
la tâmple și ceafă
Șuvițele tale m-acceptă,
ele cad deodată, mi le pui pe față,
îmi înfășoară ochii
castanii-roșcate,
galbene-n lumina apusului,
mă pui la încercare,
pe-un ger mergem pe-afară
să ne răcorim
ai o fustă roșie,
cu pătrate negre și carouri de patimi gri,
se joacă vremea cu noi, ne dăm chiloții jos
sub pălimarii unei case de vacanță,
sexul e cea mai bună iertare reciprocă,
amâni plecarea, revenim în garsonieră,
te visez că începem și sfârșim mereu,
pe asfalt trecea rapid o șaretă de țară,
noi nu ne retrăsesem, la timp,
eram tineri și... invizibili
Am continuat extazul început sus,
te aplecaseși jos la 90 de grade,
te-acoperam împingând și scoțând
mădularul ușor, apoi tare
00590
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irinel Georgescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 395
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 70
- Actualizat
Cum sa citezi
Irinel Georgescu. “Uneori sfârșitul e și inițierea-n iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irinel-georgescu/poezie/14167805/uneori-sfarsitul-e-si-initierea-n-iubireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.