Irina Nechit
Verificat@irina-nechit-0020579
„Să caște luna de lene și nimeni să n-o audă.”
Născută pe Prut, în R.Moldova. Am nevoie de poezie.
marginile arse de albeață
și umbre păienjenoase în colțuri cu iz de cufăr
Text de acrobat, poetul ca fotograf al cuvintelor.
O zi frumoasă, tama
Pe textul:
„Undone" de Adela Setti
Pe textul:
„Legea conștiinței" de razvan rachieriu
Cu stimă, tama
Pe textul:
„orb prin bucurești" de Gelu Diaconu
și s-a făcut un pogon de alb
nicio umbră nu întâlnești
de la un capăt la altul
nicio urmă de fiară
e frig aici poți să vii liniștită
Poem de atmosferă, bine că inimile sunt de zăpadă, zilele astea e o inflație de inimi pe poezie.ro
Pe textul:
„om" de mircea lacatus
Pe textul:
„Mergem acolo" de Jianu Liviu-Florian
am strâns-o in pumni
i-am dat drumul
să curgă peste desene
Încercați să vă concentrați pe o anumită idee, aici aveți fulgurații poetice prea aglomerate. Mă mai întreb de ce copilul lupoaicei, din text nu e clar. Am lăsat un semn pentru că în final eroul liric dorește să refacă toate desenele.
Cu stimă, tama
Pe textul:
„Mowgly\'s hearts" de Alexandra Velescu
m-am scurs prin sângele ei
am urcat prin aer
și am luat forma unui nor
m-am ciocnit de alt nor
cu sarcină electrică opusă
și am fost dezintegrat
de fulger
Am citit dintr-o respirație, de aceea ofer o Stea.
Multa inspirație, cu stimă, tama
Pe textul:
„Călătoriile sinelui" de razvan rachieriu
Pe textul:
„cascade" de Camelia Silea
iar n-o să intervină deși eu mereu țin cu el
mă trezesc trăncănind în stânga și-n dreapta
lasă măi o să vezi
o să vezi
o minune
dar toate astea sunt niște chestii
Îmi place claritatea și autoironia, dar nu știu ce să zic despre \"deja îmbătrânim\", nu sună prea original.
Mai citim, cu stimă, tama
Pe textul:
„Ineficientă" de maria lughi
poezia asta poate avea și o formă clasică, de acord. Am să văd la care variantă o să mă opresc.
Ioan,
ai observat o scară interioară și ea există, dar nu știu dacă urc sau cobor pe ea.
Vă mulțumesc frumos pentru semne de citire,
cu stimă, tama
Pe textul:
„Poem concentric" de Irina Nechit
Răzvan, sufletul are voce, adevărat.
Vă mulțumesc furmos pentru ecouri!!!
Pe textul:
„Poem concentric" de Irina Nechit
Drumul spre casă e un lung labirint
La fiecare colț o haită de câini
Ca un far plânsul tău mă călăuzește
Unde locuiesc? Întrebare valabilă pentru toți, căci de multe ori ne simțim niște rătăciți.
Bravo, cu stimă, tama
Pe textul:
„Labirint" de Victor Țarină
O duminică frumoasă! tama
Pe textul:
„Gheișa" de Irina Nechit
cum traversam eu curtea
odată, cu harta,
și cum trăgea de europa manu țiganu’
și cum trăgeam eu de europa.
Mai scrie, masha, mai scrie, Mașa.
Cu stimă, tama
Pe textul:
„clasa a 6-a" de masha djinn (nepoata)
cu fiecare tril promis ursitoarelor
încă din gușă
Mai aleg versuri cu irizări de diamant:
și-atunci îmi spun poate că mâine
voi prinde-n geană un ochi verde din care vor sări pești împăunați la coadă
și n-am să mai mor cărând aerul cu umărul
NU am timp să comentez, doar las un semn de încântare.
Cu stimă, tama
Pe textul:
„Un animal ciudat" de Cristina Sirion
În ritmul ploii reci
Măsor aceste alei,
Hristoși marmoreeni deasupra
Lumânărilor înfipte în ocru
Deci culori, nuanțe clare, și o candoare de poet:
Sunt doar iarba murdară
De sub pași.
Sunt pisica ce tocmai aterizează pe sol,
Ori numai imaginea ei.
Plăcut, tama
Pe textul:
„În ritmul ploii reci" de claudiu borș
ce măsurăm și ce-o să facem
cu măsurile astea
Aleg și aceste versuri minunate:
imaginea unei scări
pe care
cineva stă
cu privirea în
În ce? \"Nedefinit\" e cam banal, sau mie așa mi se pare.
Mai citim, tama
Pe textul:
„7+1" de Ioan-Mircea Popovici
Mi-a plăcut în special întrebarea enigamtică, paradoxală:
și cine crede că gardul vrea să despartă? și cine cumpără zidul gata făcut?
Și soluția din final, cu partea fericită a patului, bravo.
Poate e greșeală în cuvintele \"ce mi-aș fi dorit să tac\". Poate \"fac\"?
Am citit, mai trec, tama
Pe textul:
„exact la mijlocul sărutului" de paul blaj
peste hotarul de dincolo
pot trece acum cu limbă de dragoste
desculță și întoarsă spre partea nocturnă a bărbatului
Pe mine reflecțiile pure mă țin într-o stare de reverie pasivă, abia când văd imagini ale concretului, țâșnesc spre monitor, ca aici:
așa umblăm unul prin celălalt simplu cu o singură umbră
pe care o împărțim o tăiem pe aceeași farfurie
Am citit cu bucurie, tama
Pe textul:
„măduva osoasă a cuvintelor. ascultarea" de Ela Victoria Luca
Recomandattama
Pe textul:
„Gheișa" de Irina Nechit
