Mi-e dor de toamna care trece
De frunzele care-au murit.
Mi-e dor de susurul cel rece
Și de izvorul amuțit.
Mi-e dor de puful de gutuie
De vinul proaspăt fermentat.
Mi-e de-aroma amăruie
A
Ghiceam după deal orașul albastru
Cu plopi strălucind ireal,
Având călăuza acelui astru
Porneam spre un nou ideal.
Incert, efemer, uitat printre ani
Atârnă de cerul cu stele,
Îl căutăm toți
Pastel de emoții și vise
Povești pierdute-n culise,
Amestec de alb și negru,
Și-un suflet rămas integru.
E iluzie sau adevăr...
Sunt cuvinte care te dor...
E zi… și e noapte bună
Și scurtă ca
E atât de pustiu
și n-a înoptat.
În mine e noapte
și înnourat.
Apune în mare
iubirea de-o vară,
deși a plecat
eu l-am visat aseară.
Îmi place păcatul
să îl sorb aș vrea.
Divină-i
Mă retrăsesem în mine, stingher, fără vlagă, cerând îndurare din cer. Acum așteptam să văd dacă vine.
Mi-e somn. Îmi culc tâmpla lângă ecoul timpanului sec. Pendula din hol îi terminase rondul
O, lună, tu de-ai fi un sfânt
Să cazi cu fața la pământ
Să ceri iertare pentru noi,
Să nu mai fim flămânzi și goi.
Tu strălucești din zări senine,
Iar noi n-ajungem pân\'la tine
Să adormim pe
Tot semestrul se trezește pe la doișpe’ și ceva
Fiindcă noaptea el muncește-n discotecă pe-undeva.
Profi’ nebuni, nevoie mare, au pus cursuri berechet
El săracul chinuiește și-o duce într-un
ID