Ionuț Georgescu

onorat de spusele voastre...

a comentariului tău am regăsit-o la Hawking- nu ai simți nimic în comun odată căzut într-o gaură neagră, cineva care te-ar privi de la distanță nu te-ar vedea niciodată trecând orizontul evenimentelor. Vei lăsa impresia că ai încetinit și te-ai oprit la marginea orizontului.Imaginea va fi tot mai ștearsă și mai roșiatică, până când vei dispărea definitiv. E juma de poezie.

ești prea încrâncenată, citește altfel, Feynman de la Institutul Caltech,are o teorie care spune că universul ar putea avea mai multe istorii posibile, fiecare cu un anumit grad de probabilitate. Acum oamenii de știință lucrează la unificarea relativității generale a lui Einstein cu ideea istoriilor multiple ale lui Feynman, ca să explice tot ce se întâmplă în Univers. Nu te gândi că savantul Feynman era cel mai serios dintre pământeni, în timpul liber cânta la tobe bongo într-un bar de striptease

începând cu autodenunțul lui Hamlet, către Rozencrantz şi Guildenstern: „I am but mad north-north-west. When the wind is southerly I know...”

curb your enthousiasm :)

...
how beatifully swims/ the fowling world in my huge blood? cracking brains a swiftlyenormous light/ and furiously puzzlingthrought, prismatic, whims/ the chattering self perceives with hysterical fright
:)

lady, i willtouch you with my mind/touch you and touch and touch/ until you give/ me suddenly a smile, shyly obscene
.....
lightly and you utterly will become/ with infinite case/ the poem which i do not write
:)

Cunoasterea umană este incertă. Nu există adevăruri evidente. În cazul în care te pricopsești cu o declarație de tipul "te iubesc" e imperios necesar să te înarmezi cu niște criterii de științificitate (Popper sau alți specialiști în teoria cunoașterii) și să pleci la o analiza amănunțită înainte de a rosti fatalul "și eu"
Nu te baza pe principii valide a priori sau enunțuri observaționale indubitabile. Totul e ipoteză. Încercarea de descriere a unui sentiment are o valoare de adevăr ce nu poate fi probată.
Fiecare teorie științifica bună e o interdicție, spun meseriașii. Ea interzice ca anumite lucruri să se întâmple. În cazul nostru, funcționarea lumii. Cu cât o teorie interzice mai multe, cu atât mai bine. O teorie care nu poate fi respinsă de niciun eveniment posibil este neștiințifică. Ar fi bine ca ”te iubesc”-ul să aibă în coadă cel puțin un ”adio”. Fiecare test autentic al unei teorii este o încercare de falsificare sau de infirmare a teoriei. E acel "minți!” șuierat de ambele părți. Motivele de plecare sunt dintre cele mai idioate. Nu intru în amănunte, deși sunt specialist pe segmentul acesta.
Unele teorii testabile cu adevărat dacă se dovedesc false sunt totuși susținute de adepții lor cu ipoteze suplimentare ad-hoc, încercând să evite infirmarea ei. Ipoteza salvează teoria de la infirmare cu prețul distrugerii acesteia.
Popper îi spune acestei operațiuni „truc convenționalist”. După folosirea acestuia nu mai e nimic științific, deci nu mai face obiectul acestei text.

mă dezvălui ascunzându-mă

e un text slab, nefinisat, personal.

mulțumesc frumos pentru semne. Sunt onorat.

și dintr-o discretă aluzie am făcut o evidentă aluzie modificând titlul. Mulțumesc pentru atenția cu care ai citit textul

e foarte puțin. Adevăratele texte te obligă să faci șpagatul

rămâne betonul...

am luat act de comentariul tău și i-am cerut un brici lui Occam

nu e un citat din Noul Testament, e o chestie spusă de un canibal, râgâind după o masă copioasă

demonul altuia" pune în valoare nu eșecul unui răspuns, ci eșecul unei întrebări.

acest poem care încearcă să ridice măștile personajului Dumnezeu pentru a ajunge la arhitectura eu-lui

atentă, concisă, chirurgie plastică pe text. Chapeau!

un lebădoi? Te duci pe malul lacului și arunci firimituri de pâine. Dacă vine ea e lebădă, dacă vine el e lebădoi. În rest, am schimbat fata cu femeia.