Ionuț Georgescu
Verificat@ionut-georgescu
„Poezia, linia de fuga a infinitului”
Doar incercari personale
Pe textul:
„Libertatea nu înseamnă să fim tâmpiți..." de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Nu mai deschide fereastra" de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„Nu mai deschide fereastra" de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„Legea lui Dolbear" de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„Legea lui Dolbear" de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„Legea lui Dolbear" de Ionuț Georgescu
Dacă ai reușit să înghiți doar prima parte a textului, e semn bun, eram un nimeni pentru tine până mai ieri. PS. Tot nimeni sunt și acum, ai timp să returnezi prima parte:)))
Pe textul:
„Legea lui Dolbear" de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„Legea lui Dolbear" de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„Legea lui Dolbear" de Ionuț Georgescu
"De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
...
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?"
Pe textul:
„Legea lui Dolbear" de Ionuț Georgescu
"Domnița leneșă pe canapea" există în arealul Agoniei?
Pe textul:
„Legea lui Dolbear" de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„Te-ai îngrășat, iubito, și ai îmbătrânit..." de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„Te-ai îngrășat, iubito, și ai îmbătrânit..." de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„Te-ai îngrășat, iubito, și ai îmbătrânit..." de Ionuț Georgescu
Pe textul:
„Ielele pustiului" de Emilian Lican
prima oară am cunoscut-o
pe timpul primăverii
abia venise pe lume
era fragedă și cuminte
obrajii ei străluceau
ca smaraldul
creanga o ținea strâns la piept
alăptând-o cu sevă
soarele se juca cu ea
ajutând-o totodată să crească
vântul îi spunea povești
aduse din toate cele patru
colțuri ale lumii
Crișul îi fredona
o melodie-n surdină
am mângâiat-o cu grijă
așa cum se mângâie un copil
s-a bucurat cu toate că aflase deja
cât de nedrepți sunt unii oameni
cu arborii, cu pădurile
i-am promis că voi reveni
și m-am ținut de cuvânt
pe timpul verii
era deja la maturitate
după nervurile sale puternice
se vedea că-și trăiește viața din plin
am atins-o ușor
așa ca un salut prietenesc
s-a bucurat din nou
o bucurie fără cuvinte
pe care o simțeam
până la rădăcinile
sufletului
ne-am revăzut în octombrie
culoarea ei se schimbase
chiar și mie îmi apăruseră
câteva fire albe
am atins-o și m-a întrebat
despre viața de dincolo
eu fiind mai bine familiarizat
cu pământul
i-am spus să stea liniștită
i-am povestit despre transformare
despre ciclicitate
despre rădăcina copacului
prin care ea va urca
și va da naștere altei frunze
am simțit-o împăcată
pregătită pentru ultimul dans
în brațele vântului
și totuși, înainte de despărțire
m-a întrebat:
tu, tot poet ai fost înainte?
Pe textul:
„Ielele pustiului" de Emilian Lican
Pe textul:
„Ielele pustiului" de Emilian Lican
Pe textul:
„Ielele pustiului" de Emilian Lican
Pe textul:
„Ielele pustiului" de Emilian Lican
