Spasmele memoriei

Locul in care m-am nascut pulsa

la rascrucea lumilor, servea drept pavaza minunilor ;mult scrum, presarat peste tot, fum inchegat de tigara, imi amintesc oamenii razand,

ras aspru, grobian, cerul tocmai se scutura de stele

cadeau toate peste mine, amintiri primordiale...

mainile mamei albe, laptoase, oamenii obisnuiau uneori sa joace carti, priveam soarele arzandu-mi privirea, primele mele lacrimi...

primele sentimente de spaima

diluate in apele styxului tulburi

vantul e cauza fricii; auziti cum zboara pasarile?...

oamenii fac lucruri minunate in continuare

vocile lor ma trezesc de multe ori ,

si acum si atunci...

inchegarea vietii in mine, o simt peste ani

ca o suma algebrica: nu exista minusuri fara plusuri

Intoarcerea sisifica la nasterea ratiunii:

in mijlocul gandului infloresc idei,primaveri trecute

vocile acelorasi oameni asternute pe clepsidra timpului

Marea constiinta a oboselii...