Poezie
Ultima masca
1 min lectură·
Mediu
Ramasitele memoriei, viermi atipici
unduindu-si nasterile pe crucea de lemn
aud cum se scurg colcaind ca o plaga
prin vene , artere, prin trupul intreg expirat
se hranesc cu poamele gandului, rahitice si cangrenate
doar ochii-i mai simt, rastignit intre oameni,
plimbandu-si privirile moi , uscate de lacrimi
pe fierul piroanelor aspre, spre sangele metaforic
scurgandu-se printre aceeasi viermi, adunandu-mi
contractiile inimii naclaite de spaima, depunandu-se
susurand in potirul naturii, graalul ultimei masti...
N-am pe cine sa iert , in stanga sau in dreapta mea
oamenii nu mai au nevoie de iertare pentru a-si lua
speranta de la capat
negustorii de suflete zburda printre ei , promitandu-le
nemurirea...
Colcaiala babiloniana a viermilor ma indeamna la visare
hiperboleeana lume se strange in jurul meu pangarindu-mi crucea...
001.767
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionut Demetrescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionut Demetrescu. “Ultima masca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-demetrescu/poezie/15394/ultima-mascaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.