Poezii

Prin versuri de manele idioate Mă plimb pe străzi încet, ca liliacu\', Încerc să-mi amintesc să dau din coate, Iar într-un parc mă întâlnesc cu Dracu\'... Ce dracu\' faci Drace în calea

IBIonut Balan

0

1

Eu nu sunt om; eu sunt doar o idee! Dac-aș fi om, aș fi unul prea hâd, Aș suferi nițel de logoree... Aici, câș, nu, ideile nu râd Așa cum toți ar face-o de-aș fi om, De hălcile mi-ar atârna

IBIonut Balan

0

0

Ce să mai fac fără tine!? ...Știu...știu că sună a versuri de manele, Dar până și clișeele au importanța lor (când au fost rostite pentru prima dată au însemnat mult mai mult... ia-le de

IBIonut Balan

0

0

Printre niște gratii tâmpite Ochii mei jinduiesc luna mare, Sunt închis în lumini limpezite De negura grea - de uitare... Luna grasă-mi zâmbește-n orbite, Dar eu nu sunt ca ea - sunt prea

IBIonut Balan

0

0

E vorba, de fapt, de faptul că pleci, E vorba de noi - noroi nou în poteci, E vorba de viață - viță-vagă-de-vie, E vorba de vorba vorbită să fie Așa, în delir, de mir mirii din lume Cu mica-mi

IBIonut Balan

0

0

Odorul meu, o, dorul meu! Tu nu mai stai!? Numai un pic!... Tu dacă pleci, pleci capu\'-mi greu Pe-un plictisit plic de nisip... Și cum acum, când nu mai ești, Să îți mai perii părul

IBIonut Balan

0

0

Penibilul vorbește de la sine; Încăpător, ca-ntotdeauna, sunt: Mai iertător cu pantalonii-n vine Decât pe cap cu cercul meu de sfânt...

IBIonut Balan

0

1

De cinci minute este vineri, Þigara mi-am aprins-o ieri... Fumați, plămâni, cât sunteți tineri! Oricum, nu plecați nicăieri! Aici rămâneți - după coaste, Parte din mine, fericiți! Eu vă

IBIonut Balan

0

2

Printre minciuni trăiesc cum pot... M-au mințit când eram mai mic Că sunt om, și sunt, deci, nimic... Printre minciuni ușor înot... Am fost mințit când m-am născut Că nu voi ști ce-i ăla

IBIonut Balan

0

2

Când mi-am pus capăt zilelor, plecând timid spre Iad, în jos Tu ai întins mâna ta rea spre mine, și din hău m-ai scos... N-am mai murit. Am învățat să te iubesc mai mult de-atunci, Dar nu știam că

IBIonut Balan

0

0

Sunt liber să alerg prin munți... E seara doinelor de brad... Vreau să aud cum nu m-asculți... Sunt liber, nu!? Deci, pot să cad! Sunt liber să iubesc cum vreau... E noaptea buzelor ce

IBIonut Balan

0

0

Tu nu mai ești a mea... De fapt, n-ai fost nicicând... Un nor, un fum, așa... ...Poate numai un gând... Tu nu mai ești aici... De fapt, tu nici n-ai fost... Doar nori, fum...

IBIonut Balan

0

1

Este târziu... Noaptea de mult mușcă din toți Și îi transformă pe toți în cadavre... Eu iarăși scriu... Vinul mă-ntreabă \"Tu mai poți?\", Eu îi răspund că trăiesc printre javre Deci e

IBIonut Balan

0

2

Sunt negru de furie! Altfel nu pot să fiu! Iubirea-i pe câmpie; dar câmpul nu e viu! Ce vă mai pot eu cere!? Sicriu din frunze seci! Turnați pe el doar bere! Dați foc! Hai, fiți zevzeci!

IBIonut Balan

0

0

O, Doamne, cât de rău mă arde! Aici, nu pot nici să respir... În buzunar am trei petarde, Dacă nu sunt atent mă-nșir Pe câte opt locuri deodat\'... Și nu voi mai putea să cânt! Ars,

IBIonut Balan

0

0

Voi faceți chef și nu mai plângeți, Eu am plecat - s-a tras la sorți! Paharu\'-n mână hai, îl strângeți Cât mai întârzii printre morți... Tu, frate, spune-i mamei noastre Să nu mai plângă un

IBIonut Balan

0

0

Þuica îmi umblă prin ficat, Sunt azi cum sunt tot timpul - beat... De ce mă-mbăt!? E treaba mea... Oricum, lumina e prea grea Să mă mai lase să clipesc, De mult nu mai pot să iubesc, Ci doar

IBIonut Balan

0

0

Eu îi urăsc pe pictori! Ei sunt analfabeți! Cinci dâre de culoare mânjite pe pereți, Și gata e tabloul vândut la preț prea greu... Voi, pictori, mă iertați, eu știu cine sunteți - - Niște bieți

IBIonut Balan

0

2

La întrebarea simplă \"Cine sunt eu, ce vreau!?\" Ochii-i închid și tac... sufletul mi-l închid... Cu capul între coaste mă plimb pe stradă. Au! Ce rău mă doare lumea... Aș putea să o-nghit. În

IBIonut Balan

0

0

Haide să ne împărțim iubirea... Ia tu jum\'ate și dă-mi mie un sfert! ...Ce râmâne înmulțim cu patru, Pe urmă iei tu un sfert Și îmi lași mie restul... Cam asta era proporția atunci când ne

IBIonut Balan

0

0

E vorba, de fapt, de faptul că pleci, E vorba de noi - noroi nou în poteci, E vorba de viață - viță-vagă-de-vie, E vorba de vorba vorbită să fie Așa, în delir, de mir mirii din lume Cu mica-mi

IBIonut Balan

0

1

Un vis... Ce pot să fac!? Doar să visez... Se făcea că lumina e prea gri, Că greierii urlau în cor un crez, Că boii toți gemeau până la zi... Se mai făcea că eu sunt un pantof Ce-a îndurat

IBIonut Balan

0

1

Plecând de-acas\', cu ochii plânși, în lume, Sperând să nu mai sufăr și să plâng, Mă întâlnii în ăst oraș nătâng Cu unu\' care n-avea chef de glume... În stradă, între oameni, ne-am

IBIonut Balan

0

0