Poezie

Un fel de crimă

odă...

1 min lectură·24 aprilie 2005

Mediu

Odorul meu, o, dorul meu!

Tu nu mai stai!? Numai un pic!...

Tu dacă pleci, pleci capu\'-mi greu

Pe-un plictisit plic de nisip...

Și cum acum, când nu mai ești,

Să îți mai perii părul tău,

Când mâna-mi mână prin povești

Doi mânji mânjiți cu chip de zmeu?

Pe plic, să-ți fac pe plac, nu calc

Ci-ți scriu sicriu din el în timp,

Tac și îl fac cu lac și talc,

Þi-l trimit mit prin anotimp...

Mă-nchin (ce chin pe capul meu!)

La un copac opac și hâd...

Teiul nu mai e tei... Te ieu

În minte și mă mint că râd...

Mai ții tu minte când mințeai,

Sub ceiul teiului cel beat,

Că mă doreai, și-apoi dormeai

Sub ramul rămas cam mirat!?...

Ce legi, iubito, nu-nțelegi,

De mă lași laș la tei s-ascult

Cum negi îi cresc când tu mă negi...

...Teiu\' bea mult... Te iubeam mult!...

...La sfârșit, sfârâind, îți cer:

Tu oda o dă pe surcele,

Încuie-n cuie ce-i în cer,

La crima lacrimilor mele!...

002.352

Ionut Balan. “Un fel de crimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-balan-0012287/poezie/117957/un-fel-de-crima

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.