Poezie
La o țigară...
2 min lectură·
Mediu
Plecând de-acas\', cu ochii plânși, în lume,
Sperând să nu mai sufăr și să plâng,
Mă întâlnii în ăst oraș nătâng
Cu unu\' care n-avea chef de glume...
În stradă, între oameni, ne-am oprit,
Uitându-ne unu\' la altu\'-n ochi,
Și, ca să nu îmi fie cu deochi,
Scosei din buzunar, mototolit,
Pachetul de țigări ce-a stat în ploaie,
Și o țigară umedă-i dădui
Celui cu ochii sinceri și căprui
Care o luă și,-n loc să o îndoaie,
Bătu cu filtru\'-n unghia cea mare
Și-ntinse mâna pentru o brichetă...
Noi doi zâmbeam, iar lumea necochetă
Fugea prin jur tot mai nepăsătoare...
\"Ionuț Bălan\" zisei, trăgând un fum,
Și-ntinsei brațul ca să dau \"noroc!\",
El se uita ca la un dobitoc,
Și-mi trase-un șut, că m-aruncă din drum
Cu capu\'-n nori, de-acolo și mai sus,
Că, speriindu-mă, zisei \"Ce-ai bă!?\",
El mai mirat la mine se uită
Și printre stele zise \"Sunt Iisus!\"...
\"O, Doamne, încântat de cunoștiință!\"
Zisei, stingând țigara mea în mână;
Și amândoi, stând pe un colț de lună,
Bălăcărirăm tot ce-i cu putință...
I-am spus de noi, de tine eu I-am spus,
El asculta, călare pe opaiț,
Și, amețind de la țigara \"lights\",
Îmi adormi pe umăr El, Iisus...
002106
0