Poezie
Gratii confecționate din oameni
suntem liberi!?
1 min lectură·
Mediu
Printre niște gratii tâmpite
Ochii mei jinduiesc luna mare,
Sunt închis în lumini limpezite
De negura grea - de uitare...
Luna grasă-mi zâmbește-n orbite,
Dar eu nu sunt ca ea - sunt prea slab...
Eu mănânc doar idei putrezite,
Am fost învățat să fiu sclav.
Numai zeamă turnată în scârbă,
Într-un blid prea rotund pentru noi...
Libertatea nu-nseamnă o sârbă...
Pân\' la urmă-aș mânca și noroi!
Dar noroiul de-afară, nu ăsta,
Ce miroase a țară-ngrădită,
Simt deja că de mult nu mai pot sta
În defuncta și greaua incintă...
Aș mânca și pământ, dar din țară,
Nu din spațiul acesta inert,
Nu o zeamă de frică amară,
Nu destin prea tâmpit și incert...
Libertate!!! Nu vreau altceva...
Dar betonul mă-nchide în mine...
Ce dureri! Unde e viața mea!?
...În zăbrele de oameni ca tine...
002.106
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionut Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionut Balan. “Gratii confecționate din oameni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-balan-0012287/poezie/118615/gratii-confectionate-din-oameniComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.