Poezie
Elegie
- la capătul lumii -
1 min lectură·
Mediu
... eram acolo
cu un pahar crăpat între degete
- nu, nu sunt beat, nici măcar amețit
mâna stângă îmi sângera nevăzută
mâna dreaptă ascunsă în pupilă surâdea;
îndepărtată, scufundată ca un preaîngândurat monolit
strigai: \"dovedește-mi că mori!
dovedește-mi și am să îți vizitez cenușa,
timpul tandru!\"
dar eu nu mai aveam tălpile udate de sare.
pătratele mesei nu mai au romburi...
nu mai e mâncare? întreb
mi-e foame de iarbă albastră
și stafide, vineri
mi-e poftă de aer și pâine, vineri
mi-e poftă de pulpa ta fragedă!
023.767
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Ionescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Ionescu. “Elegie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-alexandru-0016300/poezie/1758844/elegieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AIpai, avand in vedere ca pofta aceea nu poate fi potolita, ca nu se poate atinge un anumit lucru, cred ca e elegie...
multumesc de trecere,
a LEX
multumesc de trecere,
a LEX
0
Titlul nu e inspirat. N-am sesizat elegie in textul tau ci altceva, un amestec de renuntare la tot cu lacomia de viata, redata in final.