Poezii

erau semne de umbre încondeiate în piatră erau ierburi mărunte așezate în perechi și sunete dormeam adunați cu trupurile indescifrabile și surâzătoare acoperind minutarele nopții și aripile

IAIonescu Alexandru

0

1

presupun că stânca nu are sentimente, nu cunoaște creație și necreație. e, cum ar veni, imemorială... omul cavernelor trăia un blestem al iubirii necunoscute, scotocind în instincte

IAIonescu Alexandru

0

0

trebuia să fie o minciună, una cât mai credibilă cu care să te cuceresc încă de la prima silabă; trebuia să fie... o doină mioritică - nu râde! m-am gândit, însă - ciudat, parcă suntem prea multe

IAIonescu Alexandru

0

2

sprijin centrul unui cerc aplecat pe lumină deși un cuvânt necunoscut se rotește neîncetat de ascuțit spre pupile și numele acelui cuvânt se lasă nedescoperit pentru că există doar prin numele

IAIonescu Alexandru

0

0

în mai puțin de un minut l-am înrămat pe dumnezeu în perete... deodată, mic și neputincios, scutura scrum dintr-o pipă amaruie la un capăt. nu avea barbă albă sau fulgere de diamant în mâini, nu

IAIonescu Alexandru

0

3

mi-ai spus pentru a patruzecea oară \"iubește-mă!\" și te-ai proptit peste glasul meu cu glasul tău de carne apoi mi-ai cerut fără încetare \"nu înceta să mă iubești!\" și din nou glasul tău

IAIonescu Alexandru

0

0

dacă și inima mea ar avea o inimă care la rândul ei ar avea o inimă care... pleoapele încărunțite scutură nisip, înverșunate împotriva cerului de abanos; nu am uitat nimic din ziua de mâine, e

IAIonescu Alexandru

0

1

era seară într-un acvariu fără pești îmi amintesc toamna îngenuncheată în grădină și umbre de arbori lovindu-se de ferestre eram lupul cel mare și rău holbându-se la două boabe de fasole în

IAIonescu Alexandru

0

2

capete seci atârnă din tavan deasupra mesei negre din colțul oblic al camerei visez minunată acceptare a nebuniei ce naște între patru pereți între candelabru și podea căzând,

IAIonescu Alexandru

0

0

unde e iarna? unde e zăpada albă de dimineața? unde s-a ascuns șarmul rece al Crăciunului? și totuși, e decembrie, înghețat sub un cer albastru imposibil de pictat în alte condiții, mai

IAIonescu Alexandru

0

0

Te-am luat cu mine în camera unde stau în chirie și am închis ușa (nu cu cheia, mai știi? am pus un scaun sub clanță. ah, ce vremuri...) nu ne va deranja nimeni. în tăcere ne sărutăm, te mângâi

IAIonescu Alexandru

0

0

tandrețea nu ne mai satisface simțurile tocite dragostea se face la televizor în direct am învățat că „fuck” înseamnă la naiba în limba engleză pentru că tandrețea nu ne mai satisface pentru că

IAIonescu Alexandru

0

1

aprilie roz statuie în cădere înșelând ploaia 2008.01.09

IAIonescu Alexandru

0

0

și caii mor răsare o umbră din cozile lor stufoase cu o arșiță de alb sau e chiar umbra alungită sub copite rătăcite prin aer care îi îndeasă în carne și miroase a metal și caii

IAIonescu Alexandru

0

4

îmi spui acum că m-ai lăsat să plec și să mă întorc singur și ai plâns și ai așteptat și ai crezut că te-am uitat și te-a durut și ai sperat să mă vezi la festivitatea de sfârșit de facultate. și

IAIonescu Alexandru

0

0

nu te cunoscusem până atunci cu urechea lipită în inima mea; nu te cunoscusem până atunci albă și speriată, puțin caldă, puțin mai mult mai mică decât de obicei... era doar primăvară, cu muguri

IAIonescu Alexandru

0

5

e trecut de miezul nopții și te aud cum umbli prin somn, fără sunet. sunt treaz și te urmăresc atent, îți ții balansul perfect cu palmele desfăcute, încetișor, înapoi-înainte, înapoi-înainte,

IAIonescu Alexandru

0

2

„nu am oglinzi îndestulătoare să mă ridice în slăvi” „nu, nu ai. și nici eu” „că tot ești aici, ce ți-a venit să pui oul lângă mine?” „m-am gândit că te naști” „cum să mă nasc prin mine

IAIonescu Alexandru

0

1

îți mai aștept memoria - adică, amintirea - dintr-un motiv sau altul întârzie și atunci și atunci compensez nu te mai asemăn cu nimic viu nu mai are rost să îți vorbesc despre

IAIonescu Alexandru

0

2

umbra mea cu picioare de lut se plimba fără mine printre oameni. poate într-o noapte de octombrie și-a tăiat cale spre libertate. poate fără să știu - muream câte puțin... mă simt slab ca un

IAIonescu Alexandru

0

2

putem să ne rotim așa la nesfârșit într-o spirală ascendentă dinspre norul lui magellan cu o fosilă planetară în spate. dar știm reflex câtă singurătate ne desparte de nemurire, cu fiecare

IAIonescu Alexandru

0

0

îți vorbesc de la înălțimea pieptului... ba nu - e doar inima, murmură nedureros! îți vorbesc de la un timp-lumină depărtare, sunt o stea mimând deplasarea spre roșu, * ecuație neolitică:

IAIonescu Alexandru

0

0

ia-mă de mână și să alergăm printre rădăcinile uitării, să ne așezăm sub copacul viselor, să ne scăldăm în cerul violet și cu degetele să ne sărutăm spre secolul viitor ia-mă de mână ca și

IAIonescu Alexandru

0

2

- iertare, dacă nu e milenarist. iertare! - (nu înțeleg ce are (aproape) toată lumea cu rimele. o fi versul alb la modă, libertin și îngăduitor cu exprimarea. și poți face o grămadă de chestii

IAIonescu Alexandru

0

1