Poezie
elegia sunetului de piatră
2 min lectură·
Mediu
dacă și inima mea ar avea o inimă
care la rândul ei ar avea o inimă
care...
pleoapele încărunțite scutură nisip, înverșunate împotriva cerului de abanos;
nu am uitat nimic din ziua de mâine,
e același dans istovitor care mă cheamă
să mă trezesc dimineața cu gustul amar al pernei între degete.
am plimbat un pas sau doi, nu mai țin socoteala,
peste amintirile desenate pe trotuare de copii -
în urma mea a plouat adânc, a plouat
cu etaje luminate în siajul nopții, cu teamă...
la un chip, o fereastră necunoscută și-a strigat numele
care se rătăcise și nu recunoștea drumul spre casă.
- cireșii au astăzi frunze și sâmburi de piatră
- de la o vreme nici îngerii nu mai ostenesc să coboare
- te urmărește un câine...
- ...câinii prosternați pe aleile toamnei
- nu sunt o pasăre
- nu ești o pasăre, nu ești o aripă,
ești un blestem pe care l-a rostit cerul
cu ură și priviri amestecate în nori.
l-a rostit prin gura păsărilor, totuși,
prin aripi mari și negre, totuși,
bătând încetișor spre o catastrofă vorace din Nord.
- înghețatul nord...
- punctul în care Nordul, ca punct cardinal, dispare
între vest, sud și est egal împărțit.
2008.02.19
013.101
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Ionescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 205
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Ionescu. “elegia sunetului de piatră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-alexandru-0016300/poezie/1769580/elegia-sunetului-de-piatraComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRCRcezara răducu✓nu s-ar întîlni cu cea de piatră, n-ar mai ploua atît de adînc în sufletele noastre. o elegie ca un tresărit de inimă cînd ne atinge teama, cu prietenie,
0