Poezie

de anul nou!

1 min lectură·14 ianuarie 2008

Mediu

putem să ne rotim așa la nesfârșit

într-o spirală ascendentă dinspre norul lui magellan

cu o fosilă planetară în spate. dar știm reflex

câtă singurătate ne desparte de nemurire,

cu fiecare kilometru adăugat în lista de cumpărături,

cu fiecare an vechi pe care îl aruncăm spre ziuă.

întâi ianuarie...

unde mi-e melcul moale-lipicios din piept?

am cules de dimineață puțin praf funerar din așternut

cu un sentiment dulceag de nesupunere.

m-am isterizat ca de obicei -

pe la ora șase a.m. -

când primul strop de întuneric a început să albească...

în geam era înfipt un porumbel înghețat

cu aripile văduvite de pene... mă gândesc să îl împăiez.

nu am să mai folosesc culori.

niciun spectru, oricât ar fi de solar, nu mă poate satisface.

doar alb... și negru... și puțin transparent.

ajunge doar să trasez linii și să scriu

culoarea potrivită suprafeței curbe adiacente; ajunge

să lăcrimez peste alb și negru.

doar e iarnă, nu? decolorată până la refuz...

2008.01.05

001.392

Alexandru Ionescu. “de anul nou!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-alexandru-0016300/poezie/1763136/de-anul-nou

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.