Poezie

(acrostih)

1 min lectură·8 ianuarie 2006

Mediu

botezul iernilor verzi și necurate mă urmărește

lasciv ca un soare gol în întuneric; iar eu,

ascuns în cuprinsul omenirii pașnice de după ploaie,

caut mătasea sfâșiată a pădurii neîmblânzite.

kaos...

astfel mă strigă din adâncuri

rădăcinile somnoroase ale lumii emisferice

retezată în forme nebune!

oferă-mi-te moartă, ca un nesfârșit

wind of change întârziat cu o zi.

023.856

Despre aceasta lucrare

Autor: Alexandru Ionescu
Tip: Poezie
Cuvinte: 57
Citire: 1 min
Versuri: 10
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Alexandru Ionescu. “(acrostih).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-alexandru-0016300/poezie/159414/acrostih

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

SC silvia caloianu✓9 ian. 2006

Bun venit, pe poezie.ro! M-as bucura sa iti scrii biografia , sa poti obtine un nivel de acces conform caruia sa iti intre textele in pagina principala. Deocamdata, ai un credit de incredere: sa iti intre neverificate creatiile si comentariile. Sper ca ai citit sau ca vei citi imediat regulile acestui site.
Scrisul tau nu are cum sa nu atraga atentia, mult succes!

AI Alexandru Ionescu✓9 ian. 2006

Silvia, iti multumesc mult. Nu ma asteptam la asa ceva si sper sa ma revansez, intelegand prin asta sa nu dezamagesc pe nimeni.
Inca o data, multumesc.

eMIL...