Ionescu Alexandru

Cred ca textul are un aspect monoton datorita versurilor prea scurte, ritmului \"saltaret\" si rimei. Daca il mai slefuiesti putin, poate iesi cava frumos.

In rest, parca mi-ai citit sufletul.

Bine ai venit sa traiesti un timp printre noi, poetii!

dana, nu am citit decat primul paragraf
(marturisesc, si epilogul) pentru ca trebuie sa plec... dar iti promit ca o sa citesc ciu cea mai mare atentie totul, pentru ca merita...

drag, aLEX.

in plus, sa stii ca eu sunt unul din acei copii care refuza sa creasca

aCELASI.

... nu-i asa? prea repede crestem si uitam cum sunt jocurile, plansetele si rasetele copilariei... si rar de tot, cand mai trece cate un an, cand ne sarbatorim ziua de nastere, sau pur si simplu cand privim copii in parc, ne amintim, tot mai vag, cum am fost si noi asemenea lor.
ce am remarcat cel mai mult (in afara de toata poezia :) )

\"Și s-ar muta în lucrurile mici
Pierzându-și astfel orice-nsemnătate
S-ar transforma-ntr-o casă cu pitici
Cu flori în geam și uși neferecate.\"

\"Frânturi de amintiri dintr-un fost joc
Pierdut prin ani și-acoperit de ceață.\"

\"Dar i-aș păstra un vag contur, măcar
Din fosta lui, de-acum, copilărie.\"

aLEX.

Nu stiu de ce dar daca povestea asta nu s-ar fi terminat, ar mai fi ramas loc pentru speranta. M-a miscat profund fragmentul pe care l-a mentionat si Vladimir
\"daca tamplele
asemenea copacilor
si-ar lepada anii uscati
de frunze\"
si daca as putea as fura o steluta de pe cer, sa o inchin acestui \"daca\" fara raspuns, acestui nemuritor regret care se odihneste in inimile fiecaruia dintre noi si pe care
l-ai impins dincolo de intelegerea unora (cei mai multi).
Iti sta bine in melancolia alba cu care te-ai infasurat, ca o mireasa uitata vesnic la altar.
Sunt gelos! ;)

Chiar te rog sa-mi scrii! (digitalmasacrer@yahoo.com)

Chiar daca nu sunt critic, trebuie sa-ti spun ca nu ai dreptate - o poezie fara rima nu inseamna ca nu apartine genului sau ca e lipsita de muzicalitate. Nu. Daca stii sa gestionezi bine cuvintele si combinatiile de cuvinte si imagini, sa creezi ceva inedit, la care nici chiar tu sa nu te astepti, vei fi surprinsa de ritmul ascuns al versurilor si strofelor. In plus libertatea de miscare a infinit mai mare, asociatiile de efecte literare parca nu se mai termina. Ai ocazia sa creezi ceva deosebit, fiindca talent ai, mod de exprimare poetic ai si pana la urma conteaza mesajul mai mult decat forma fixa. Cred ca aproape toti am pornit pe acest drum in acest fel, prin liceu nici eu nu puteam concepe poezia fara ritm si rima evidente si am facut pasul acesta destul de tarziu, dar acum nu-mi pare rau - am reusit sa ma eliberez de regulile \"clasice\". Nu zic nu, uneori imi mai incerc puterile cu cate o poezie
\"clasica\" si constat ca am castigat ceva abordand si stilul \"alb\" (Vezi daca iti plac piesele mele - \"In timp ce voi dormeati\" si \"Cantecul nibelungilor\". Iti spun de nu ca sa le iei ca exemplu sau pentru ca le cred super-grozave, dar nu stau acum sa caut pe toata agonia texte cu rima, desi sunt sigur ca sunt destule. Te rog chiar sa scrii cate un comentariu sau sa ma critici).
In final, mult curaj, incearca si \"albul\" si nu ai sa fii dezamagita de rezultate. Mult succes.

de ce cuvintele tale emana atata tristete? (si nu ma refer doar la acest text)

de ce aceasta frica de lumina si cautare disperata a luminii?

poate ma insel dar, trecand cu privirea peste cele trei texte, pe care cu atata zgarcenie ni le oferi, ma infasoara un sentiment de incertitudine si singuratate

despre felul in care ai conceput textul (si acesta, dar si celelalte) nu pot sa spun nimic, pentru ca mi-a placut.

sa stii ca n-am spus nimicutza cu \"rautate\" si daca ai avut impresia asta, te rog sa ma ierti... ma ierti? PLEEEEEEASE!!!

P.S.: si bine zici, \"Cineva ce Poezia esenta era...\" frumos...

Alexandru.

daca as fi citit textul fara sa cunosc autorul (autoarea), as fi jurat ca s-a intors Stanescu din mormant, ca sa ne mai destainuie din sensurile nestiute ale cuvintelor...
constructii care mustesc de culoare si originalitate, sentimente de nepatruns pentru ochiul neformat, etc. etc. etc... si un strop de melancolie metamorfozata in amintiri fara leac... frumos.

Alexandru.

N-am mai trecut de multishor... si uite peste ce dau... O tristete invaluita in faldurile largi ale inserarii... O copila care nu stie inca rostul lumii si cele trei mari taine ale sale \"omul iubirea moartea\"... O copila de clestar pe care poate o intalnim uneori pe drum, ii privim sclipirile din ochi si in gand ne-am dori fiecare sa fim din nou inocenti, nesupusi si iscoditori... O copila pe care am dori-o sa ramana exact asa cum e - COPIL...

Alexandru.

zambetul tau a facut cat tot raspunsul pe care mi l-ai dat...

daca vrei sa stii, ti-am luat-o inainte... intr-un fel...
oricum, piesa este delicata ca intunericul din care iti croiesti vesmintele... si presupun ca porumbelul e alb, nu?

Alexandru

P.S.
De ce lucrurile bune trebuie sa fie intotdeauna atat de simple:
\"numai mâinile tale - porțelanuri albe
își dispută la nesfârșit
veșmintele întunericului meu\" ?

Stii, chiar m-ai pus pe ganduri (si pe drumuri). Seara imi place sa ma plimb asa, doua-trei ore prin intuneric, linistit... Atat doar ca in seara asta se va alege praful de linistea mea...Nu-mipare rau insa, pentru ca am sa ma gandesc la pilda pe care ne-ai dat-o tuturor prin acest text.. Nu neaparat despre credinta, cat mai ales sa nu judecam pealtii daca nu stim ce este cu adevarat in sufletul si mintea lor... Iar asta e aproape imposibil, nu?

Stii, cred ca de acum o sa trec mai des pe la tine, asa ca te rog - lasa usa deschisa, sa nu te deranjez din visare si sa nu-ti pangaresc sensibilitatea... Felicitari... ar trebui ca toti cei care trecem zilnic pe langa astfel de cadre sa facem ceva, dar din prea multa comoditate si in speranta (de fapt - comoditatea noastra) ca urmatorul va face ceva...

Alexandru...

unde\'s rezultatele??????????????????????????????????

Cred ca textul are un aspect monoton datorita versurilor prea scurte, ritmului \"saltaret\" si rimei. Daca il mai slefuiesti putin, poate iesi cava frumos.

In rest, parca mi-ai citit sufletul.

Bine ai venit sa traiesti un timp printre noi, poetii!

Eu cred ca are dreptate autorul cand se foloseste de imaginile simple pe care cei mai multi observ ca nu le agreaza - la urma urmei, dupa ce totul s-a terminat, iti dai seama ca lucrurile cele mai simple sunt cele care conteaza si ele iti provoaca cea mai mare durere.
Si daca au fost ridicate de la rang de poezie, inseamna ca aceste lucruri merita sa fie astfel.

Cati ani ai?
Chestia asta seamana cu o joaca de copi... Sunt de acord ca iubirea asa ar trebui sa fie, dar dulcegaria ce izvoraste din versurile tale se potriveste doar de la clasa a cincea in jos. Poate sunt prea dur, dar nu cred ca gresesc cand spun ca realizarea artistica e mediocra...

...Stai putin... Observ ca mai toate poeziile tale se afla in atelier. Nu e bine deloc. Trebuie urgent sa iti revizuiesti stilul. In primul rand imaginile sunt prea simpliste iar in al doilea rand, renunta la rima si ritm. Asta nu inseamna ca textul isi va pierde din muzicalitate!
Daca stii sa gestionezi bine cuvintele si efectele, ritmul interior va fi vizibil. In plus, nemaifiind legata de canoanele poeziei clasice vei avea o mai mare libertate de expresie.

Inca o data, nu lua critica aceasta ca pe o negare a intentiilor sau talentului, ci ca o parere obiectiva, ca pe o incurajare.

Mult succes!

Ce cuvant greu: niciodata... Si totusi -
Niciodata ai spus atunci, demult!