Poezie
Ascultă...
Timpul trece
1 min lectură·
Mediu
Ascultă... orele curg din pahar...
Picături de ploaie și lacrimi pierdute se cern...
Nu știe nimeni în curgere lor de-și mai amintesc izvorul...
O strângere de mână să fi fost?!
Un vis?... Mirosul tău proaspăt în dimineața uscată...
Dorul?!
Ceva s-a rupt undeva în mine
S-au zguduit temeliile;
Dar tu încă încerci să m-aduci la lumină.
Nu te-înteleg, nu mă-nțelegi...
Ascultăm împreună timpul ce curge pe lângă noi
Eu îl tot chem și tu-l alungi grăbit
Cand te întreb de ce
Te-ascunzi....
Ce crezi tu oare, că tăcerea ta îl va opri?!...
Am mai rămas așa puțin...
Din tot ce-a fost, o urmă doar
Dar noi zâmbim.
Mă faci tu să zâmbesc când toamna ia în gheare
Văzduhul plin de fum și de albastru rece ...
Eu tac, tu taci și păsările zboară...
Fără cuvinte
Fără cântec
Timpul trece.
023719
0
de ce aceasta frica de lumina si cautare disperata a luminii?
poate ma insel dar, trecand cu privirea peste cele trei texte, pe care cu atata zgarcenie ni le oferi, ma infasoara un sentiment de incertitudine si singuratate
despre felul in care ai conceput textul (si acesta, dar si celelalte) nu pot sa spun nimic, pentru ca mi-a placut.