Poezii

Mă întreb, sunt ceea ce crezi Sau te vezi În mine ca-ntr-o oglindă, Mângâindu-ți Propriile slăbiciuni cu privirea? Aș vrea să fiu sigură, mă asculți Sau doar cauți Ecoul gândurilor tale În

AIAlexandra Ivan

0

0

Până la urmă iubirea-i un mit pe asfaltul ud - și miturile sunt un strop din adevărul oricui. sau nu?!... până la urmă, ce-mi pasă mie dacă nu am fost prima, sau singura care și-a trecut

AIAlexandra Ivan

0

0

Mă întreb dac-aș putea să-l întreb și dacă și-ar aduce aminte de mirosul tău și de liniștea umedă a sărutarilor tale mă întreb dacă-i plăcea să umble desculț cu tine de mână și dacă visa să vă

AIAlexandra Ivan

0

1

Am încercat să descifrez salinitatea gesturilor noastre, momentul exact în care te pierzi și azi cred că nu se mai poate. Știi, noi rătăcim, ne gustăm, ne simțim – ne zâmbim, ne privim, ne

AIAlexandra Ivan

0

1

Lasă-ți tristețea să curgă încet, Povețe și graiuri și umbre pe cer. Lasă-ți lumina și gândul flămând Dar spune-mi, e numai un gând?... Alunecă taina pe sus, prin copaci Prin versuri și clipe

AIAlexandra Ivan

0

1

Eu tac. Tu taci. Ce păcat... Încet te dezbraci de mine, de versuri de întreg universul de însuși cuvântul „păcat”. Eu plâng. Și tu taci. Gând furat – Pe furiș te îmbraci cu ploaia, cu

AIAlexandra Ivan

0

3

destin pribeag rămas în prag întoarce-te din drum... sărutul tău e dor și fum și buzele-ti, nectar... destin amar rămas în prag în praf de amintire fă cale-ntoarsă, fii fugar întoarce-te

AIAlexandra Ivan

0

2

Fluid nesfârșit de gânduri... pitite sub frunze de nuc... nesaț coborât din mânie... Argint. Subtitut. Nestiut.

AIAlexandra Ivan

0

2

E ca și cum ceața ar fi coborât peste orașul obosit de gri; puțină culoare, palete de stele l-ar putea mântui... Tăciuni aprinși și chipuri de gheață – totul se ceartă cu sine și-n tot

AIAlexandra Ivan

0

0

E întuneric și e igrasie în camera întunecată ce mi-e sortită mie – Perdele grele cad și aerul are gust de praf îmbibat cu zmeură, de motocei de praf în formă de căpșune... Dar viermii-or

AIAlexandra Ivan

0

0

Ascultă... orele curg din pahar... Picături de ploaie și lacrimi pierdute se cern... Nu știe nimeni în curgere lor de-și mai amintesc izvorul... O strângere de mână să fi fost?! Un vis?...

AIAlexandra Ivan

0

2

Sensul vieții e îmbrăcat în iubire, dar nu poate fi iubirea! Spuneți-mi că nu e, pentru că dacă ar fi, eu n-aș avea sens. Starea mea de efemeridă cenușie îmi ia dreptul la acest sens… Sau

AIAlexandra Ivan

0

1