Tristețe văd prin geamuri, în zorile de zi.
De-un gri închis, și prea amar e cerul...
Nori grei, rătăcitori, cu fețe de copii,
Iși varsă lacrimi de zăpadă-n vânt,
Se
Pe cat de familiara-mi este dragostea,
Pe-atat de necunoscute implinirile sale...
Se zice ca un om este mort atunci
Cand nu mai stie sa iubeasca,
Insa cum sa nu fi decedat,
Cand dragostea l-a
Luminile ce trec acum
Prin geamuri de vitralii,
Mă copleșesc, e ca și cum
Pierdut-m-am in detalii.
Un cântec lin, adormitor
Îmi matura auzul,
Călit in foc amăgitor
Cu vagul și
In slove-nscriu amarul,
Ca fierea când clocește,
Umplând încet paharul...
Dar cine le citește?
In versuri trec durerea,
Ce-n patimi izvorăște,
Cu calm, descriu tăcerea...
Dar cine le
Inc-o iarnă a venit,
Inc-un fulg bate-n fereastră...
Crivățul, necontenit
Bântuie in seara astă.
Toți și totul tac, ascultă
Cântul lui morbid și rece.
Melodia sa ocultă
Parc-ar vrea să te
