Lamentatie

Pe cat de familiara-mi este dragostea, Pe-atat de necunoscute implinirile sale... Se zice ca un om este mort atunci Cand nu mai stie sa iubeasca, Insa cum sa nu fi decedat, Cand dragostea l-a ridicat de-atatea ori Si tot de-atatea ori, L-a lasat sa cada in prapastia tristetii, Izbindu-i oasele de crestele amaraciunii Si ale regretelor? Cat sa mai indure bietul suferind Pana sa-si verse duhul In Styxul infernului glaciar Si pustiu.... Fiind intampinat de o inscriptie: \"Bun venit in Agonie! Lasati orice speranta la poarta...\"