Poezii

Tristețe văd prin geamuri, în zorile de zi. De-un gri închis, și prea amar e cerul... Nori grei, rătăcitori, cu fețe de copii, Iși varsă lacrimi de zăpadă-n vânt, Se

Luminile ce trec acum Prin geamuri de vitralii, Mă copleșesc, e ca și cum Pierdut-m-am in detalii. Un cântec lin, adormitor Îmi matura auzul, Călit in foc amăgitor Cu vagul și

In slove-nscriu amarul, Ca fierea când clocește, Umplând încet paharul... Dar cine le citește? In versuri trec durerea, Ce-n patimi izvorăște, Cu calm, descriu tăcerea... Dar cine le

Inc-o iarnă a venit, Inc-un fulg bate-n fereastră... Crivățul, necontenit Bântuie in seara astă. Toți și totul tac, ascultă Cântul lui morbid și rece. Melodia sa ocultă Parc-ar vrea să te