Ionel Ciobanu

Ploaia bate-n fereastră Când lin, Când alert, Asemeni degetelor fremătânde, Frumoase și ferme ale pianistului. Rapsodia timpului Cade șoptit peste lume. Sfioase degete răsfirate în

Condeiul frenetic m-așterne pe file... Gânduri ce mă-nvelesc, Sentimente neștiute mai ieri, Partituri ce-și așteaptă solistul. Tușa zilei de azi, Condeiul M-așterne între file, Iar

O inimă așteaptă mângâiere și zbor. Așteaptă speranța pe o rază de dor. Așteaptă să-i vorbească văzduhul să audă ce-i șoptește Duhul Așteaptă, așteptarea... Așteaptă, Promisiunea,

Chiar dacă mă vei găsi îngenunchiată... genunchii mei îți vor zâmbi dezveliți de povară. Gustul dulce-amarui al sentimentelor noastre, ne vor pătrunde ca noi să simțim, cu toată

Asemeni unei cărți așezate cu grijă pe etajeră, aștept...cuminte, aștept în tăcere să mă găsești, să mă răsfoiești, să mă-nveți, să mă porți în gând, să mă iubești, să mă așezi cu drag în

Scânteia trăirilor mele Se-nalță in noapte spre stele. Noaptea-mi cuprinde tâmplele Să-mi răvășească gândurile, S-aleagă zbuciumul din ele, Să pună ordine-ntre stele. Copilul din mine

Adună toate pădurile de pe pământ și aruncă-le în soare, Vor arde precum, un pumn de paie în focul vânătoresc. Adună toată apa mărilor și oceanelor și arunc-o în soare, Va sfârâi aidoma unei

Nejucându-mă, Iubindu-te, Mă risipesc in cascadă peste trairile tale Să redescopăr copilul din tine, Să gust miezul clipelor tale, Să pot privi răsaritul deschis in arc peste

Mă poartă vântul legănat, Ca pe o frunză, Răsfoindu-mi aromele, Răvășindu-mă... Peste ape și munți, La picioarele tale. Privesc cu ochi de copil, Culorile toamnei... Ciuta din mine, Zvelt se

Cuvintele mele căzând Construiesc noul trup, Ce-nvelește esența Adevărul născut din priviri. Sentimente în foi Ne-nveșmântă cu curcubee deschise în arc, Între palmele noastre