ion untaru

Închid ochii și alerg Încotro mă duce gândul Toată viața un iceberg Petrecută așteptându-l Dar nu se rup la comandă Nici ghețari și nici zăgazuri Doar ambiția în van, dă Brânci la plute mici

Semne de-ntrebare răscoleau atrape La întretăierea serii cu pustiul Peste care-arar mai zăbovea târziul Ca un dulce molcom legănat de ape Pensula și pânza: moarte. Doar un duh stă ascuns de

Frigul s-a cuibărit în mine ca într-o peșteră; Lumea intra și ieșea prin ochii mei fără să mă întrebe Bătrânii începuseră să uite din cuvinte copiii le reinventau Stalactitele plângeau

Dați-mi doamnă cărțile-napoi Ca să punem punct la partitură Că eu știu: frumoasa voastră gură, A mai dus cu mine un război Nu le veți găsi interesante: Nici măcar nu pomenesc de modă Și-am să

Între mine și restul lumii se află întotdeauna una sau mai multe ferestre; Între mine și aproapele meu se află iarăși o fereastră; Între mine și între mine, între cel care mă știu și cel

La nașterea fiului lor mama a implorat ursitoarele să aibă parte de un flăcău chipeș care să trăiască ani mulți și să cunoască ceea ce ei îi rămăsese străin în viață - fericirea Tatăl în

Lucrurile astea-s grave Guvernanții doar ne plimbă Și ne-nvață cum se trage Pe degeaba clopotul de limbă Dacă stai cu mâna-n sân Nu dobori nici un balaur Și de sus n-are să-ți cadă Nici

Moto: Lasă-mi domnule în pace Tihna mea din carapace Că nu de flori de măr, Mă tragi tu de păr ------ La râpa lui Udevenrode străjuiesc gasteropode să nu mai vină din Atici doctorii în

Ieșită din apă tânăra femeie dansa sub clarul de lună după un ritual și o muzică știute numai de ea Argintul stropilor îi făcea corpul strălucitor Nisipul, iarba, copacii și chiar

Șterge, șterge oglinda până devii transparent Aleargă, aleargă până îți pierzi greutatea și începi să zbori Sus, tot mai sus până dai de Dumnezeu!

Preotul din satul meu (comuna Băneasa, Giurgiu) mi-a povestit o întâmplare care m-a impresionat în mod deosebit. Un seminarist care apoi a absolvit și a fost hirotonit preot, a avut o relație cu o

Mi-ați tăiat aripile odată și încă odată și apoi iarăși Acum nu vă mai osteniți ele mi-au crescut în interior.

fiecare lucru de care mă lovesc naște un război râurile de mistere se varsă într-o mare de întrebări când crezi că ai ajuns la adevăr, acesta îți scapă întotdeauna printre degete ziua își

Suntem sătui de-atâta boală Că putem să dăm și împrumut De pe-o pernă capul ni se scoală Și-și caută o alta așternut Ni se surpă zidurile bolnave Mucegaiul le-a cuprins spre nord Și se-nchid

De la fereastra mea văd sufletele tuturor trecătorilor Locuiesc într-o lacrimă suspendată

Oamenii sunt din ce în ce mai grăbiți, merg pe stradă dând din mâini și vorbind singuri, viața ajunge de nesuportat și mulți dintre ei se sinucid în jurul nostru mizeria este din

Ca-ntre olteni Am oferit o carte-n dar Atâta: pentru-un chil de țuică Și-mi păru rău. Și nu știu că Ne păcălirăm în zadar! Auto-critică Când m-apuc să beau, sunt un «viteaz» Din

Mi-ați tăiat aripile odată și încă odată și apoi iarăși Acum nu vă mai osteniți: ele mi-au crescut în interior

Rugurile ard la orizont Căldura lor ne copleșește lent Peștii emigrează în amont Ca un capriciu somnolent Muribunzii stau la colț de stradă Învârtind mecanic o flașnetă Că întreg orașul

cantilenă, reverie melancolie, trepte, meri vioară, lut, concert, căderi praguri, sfere, veșnicie uragane, toamne, veri cavalcade, apă vie alambicuri, terezie recidivă, învieri insomnii,

ninge ca dintr-o fântână cu rigoarea ei celestă că zăpada manifestă tirania ei de zână posesiva ei iubire diafane straie albe bogăția ei de salbe trece dincolo de fire

Moto: Obosită cale Drumu-i încă lung Picură petale Crinii indelung ------ Jumătate patru Timpul trece greu Body-guard mulatru Lăzi cu minereu Mângâieri feline Liniște-n urechi Cu

Șterge, șterge oglinda până devii transparent Aleargă, aleargă până îți pierzi greutatea și începi să zbori Sus, tot mai sus până dai de Dumnezeu!