ion untaru

Pe pielea mea ca pe un palimpsest cum face viața câte o năzbâtie o notează sadic manifest și-o port ca pe un sac ca pe un lest lasă-mă în pace zgâtie! M-a pus la colț cu bobârnace ca pe un

Moto: Scoate robele instanța C-a venit amfitrionul Cu țidulă de la ONU Să ne mai închidă clanța Þine minte partitura Și solfegiul,

Privește frunzele, spune bătrânul miile, zecile de mii de frunze oprind din sudoarea rădăcinilor pe timp de ploaie dar mai ales în secetă numai atâta sevă cât să poată fi hrănite toate

Fericit condorul pentru care piscurile munților nu sunt niciodată prea înalte Condorul, invidiat de toate viețuitoarele pământului și care pe noi, oamenii ne vede din ce în ce mai

Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n

m-am băgat în așternut și de-atuncea tot strănut că se miră și nevasta cum îi cade-n cap năpasta: - ce te vaiți mă\' sub cojoc taie lemne pentru foc! să faci baie la picioare că din asta nu

Eu sunt acela care cântă O datorie de Poet Tributul unui zbor ascet Pierdut cu fiecare trântă Iar salturile înspăimântă O viziune de cadet Pe care poate un profet O vede cu aripa

Nu poți să urci fără să cazi De nu te-nalți, nu poți să faci un pas Secretul lumii stă într-un compas și semnul plus. Că pe urmă scazi Minusul te duce la eșec Chibiții dau povețe false Și

Noi vindem doar speranțe pe lacrimi și iluzii Cum trece prin oglinzi suspinul doamnei Suzy; E poate o himeră, sau doar o fantezie Tot binele din lume să ți-l dorești doar ție: Mâncare, băutură

Mi se pare noaptea dacă plouă În somn, că cineva mă strigă Și că alerg după-o verigă, Liantul dintre opt și nouă; Și-atunci întregul univers Îl simt în tâmplă ca un ornic Și lucru-mi este

August două\'ș\'doi în zi de vineri Părintele Burlacu ne-a ales Un vârstnic, doi adulți și restul tineri Să nu-i rămână cucuruzul necules Și-am pornit pe jos spre Gărăgău Ca o expediție-n

Bună dimineața mari orașe Oamenii ca niște depărtări Aduceau mulțime de răvașe Și la geamuri le-mpărțeau călări; Bun venit cuvintelor pe care Le încredințez unui hulub Bun venit și celora de

Moto: Vrajă, vrajă, dor de glajă Cocostârc noaptea de strajă Ca să prinzi luna pe plajă ---------- Planturoase salcii dorm Răsfrângându-și chipu-n lac Agonii cu flori de mac Și tristețile

Moto: Bate-ne cu îndurare Nu cum ne bătură zbirii Fiul rătăcit își are Bucuria mântuirii Trece vremea peste noi Ne înseamnă și se duce Fiecare zi aduce Alte riduri noi Cine sunt eu

Orașul nostru nu știu ce mister Se estompa cu totul în eter Privesc oglinzile și-mi pare Că suntem doar contururi mișcătoare Și-n această seară iluzoriu Mă exilez pe țărmuri de ivoriu Când