Poezie
Dincolo de viața-n trup
2 min lectură·
Mediu
Moto:
Bate-ne cu îndurare
Nu cum ne bătură zbirii
Fiul rătăcit își are
Bucuria mântuirii
Trece vremea peste noi
Ne înseamnă și se duce
Fiecare zi aduce
Alte riduri noi
Cine sunt eu și de unde
Vin în astă lume?
Cine poate să-și asume
Miezul a-i pătrunde?
Bobul de nisip, atomul
E inclus în edificiu
Spiritul de sacrificiu
Îl posedă numai omul!
Pus de sus stăpân a toate
Pe pământ și de sub cer
Nu e omul mai stingher
Decât se socoate
Bântuit de neputință
Și de frica lui de moarte
Doar credința o să-l poarte
Dincolo de biruință!
Pază numai cerbicia
Agresivă să și-o vadă
Ignoranța lui neroadă
Îi închide veșnicia
Geaba devorezi la tomuri
Și te-ngropi în griji mărunte
Sfatul meu de om cărunt, e:
Oameni, înălțați la domuri!
Domnul ți-a dat viață. Domnul
Te-o-nălța peste mizerii
Viața-n câte sunt imperii
Piere când te prinde somnul
Suferința când din strune
Rupe numărându-ți pașii
Să spui NU! ispitei. DA și
numai Da, faptelor bune!
Suferința și cuptorul
Pentru dramul de carate
Sufletele toate, toate
Pierzând lestul, să-și ia zborul
Orice suflet ca o floare
Cată sferele înalte
Iar un trup bâtrân spre alte
Zări coboară dacă moare
Mor în lume slugi și regi
Vița-ntreagă doar un umblet
Mântuirea unui suflet
Cât balanța lumii-ntregi!
Teama de păcat și munci
Piedică la zbor sau mers
Oamenii în univers,
Doar curați ca niște prunci!
Þintim ochii în văzduh
Þesem corturi ce se rup
Dincolo de viața-n trup
Mai e una: cea în duh!
Valuri, valuri peste noi
Amăgirea ne seduce
Fiecare zi aduce
Alte riduri noi
30 mai 2004
poezia face parte din volumul Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005
001273
0