Poezie
Tristețea lumii întregi
1 min lectură·
Mediu
Moto: Scoate robele instanța
C-a venit amfitrionul
Cu țidulă de la ONU
Să ne mai închidă clanța
Þine minte partitura
Și solfegiul, criminalul
Că urmează săritura
Pompierului cu calul
Cal de lemn sau plastilină
Porțelan ori bibelou
Fuge singur din vitrină
Dacă nu ți-l faci cadou
Nu sunt slugă la doi regi
Nu mă bat cu nici o hoardă
Eu cânt tristețea lumii întregi
Pe o singură coardă
Așa că măi calule, du-mă oriunde
De bunăvoie sau chiar cu sila
Eu sunt poetul pe care și l-a
Dorit anticarul ca să-i inunde,
Polițele sale de scânduri bătrâne
Din care când are mai mult răgaz
Ia câte-o carte și citind, mai rămâne
Și după ce stinge lampa cu gaz
poezia face parte din volumul Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005.
001.501
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ion untaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
ion untaru. “Tristețea lumii întregi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-untaru/poezie/1791673/tristetea-lumii-intregiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.