Poezie
Dreapta cumpănire dintre preaplin și preagol
1 min lectură·
Mediu
Trufașă această ființă cu inimă lichidă
în zorii ochilor tăi a uimire deschiși
spre sfânta țară în care am fost cu toții
să o numim Arcadia.
Acolo, deodată s-a născut, desigur, golul.
Călătorul prin iarba aspră a stepei
a simțit sub tălpi aștrii,
mersul său s-a transformat brusc în marea cădere...
Prezentă, fiara inerție l-a rupt în lut greu și ființă,
urmând reîntregirea cu întârziere...
În altă parte însă
hăul mării a înghețat unduirea magmei de stele
sub șubrede, clătinate corăbii,
nestatornicia deveni cetate de veci
pentru gândurile noastre prea reci,
vulturi de oțel clocesc pe cuiburi de săbii
și preagolul s-a umplut deodată cu vrăbii,
cu gureșe vrăbii și săbii umplură iar teci...
Atențiune! Fruntea lumii s-a acoperit de riduri,
cea mai simplă cadență gol - plin,
alternanță între înaltele viduri
și unde, cu reci intersecții, venin...
(ah, vocea caldă a sufletului tău
s-a rupt în două: tăcere și ecou.)
011.691
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Dreapta cumpănire dintre preaplin și preagol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/13937280/dreapta-cumpanire-dintre-preaplin-si-preagolComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
apropo de ecou. un poem limpede, curat, in tuse fine, elegante. mesaj si lirism temperat. mai putine explicatii...
n.b.Trufașă această ființă cu inimă lichidă
în zorii ochilor tăi (fara!) a uimire deschiși