Poezie
Rătăcirea LVII
sonet
1 min lectură·
Mediu
Pe pielea mea lumina-i ca o râie
Crestată de frenetica secundă
Că sunt în joc mortal, finala rundă
Ahile cu o mie de călcâie.
Și-n fumuri reci, înalte, de tămâie
Se prăbușește lumea mea imundă:
Părerile de rău nu mă inundă
Când falși pontifi cu gestică lălâie
Acuzator spre mine întind brațul
Și picură pe fruntea-mi mir de sânge
Și-n bocetul vestalelor nătânge
În jurul gâtului se strânge lațul,
Iar sufletu-mi pierdut dospește zațul
Iubirilor de ieri când cerul plânge.
012.929
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Rătăcirea LVII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/13924934/ratacirea-lviiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nici nu stiu ce sa spun. Am ramas fara cuvinte.
Fusei ``starnit`` chiar din debut, cand am inteles
ca este vorba despre un sonet. Dar, spre rusinea mea,
am crezut ca este vorba despre ceva cel mult putin
peste mediocru. Si peste ce am dat? O paleta de imagini
sfredelitoare, extrem de bine ticluite, intr-un context
care nu se abate de la logica. Nu stiu cum or fi celelalte
texte ale tale, ma uit acum, dar acest singur sonet
face sa-ti spun:
Sonetistule, multa bucurie mi-a adus lectura!