Ion Rășinaru

Cu patru versuri a sperat
Să-și facă prieteni peste ani,
Da-ntr-un târziu a numărat
De patru ori mai mulți... dușmani.

Anni mulțumesc că ai trecut prin cele trei versuri în care am
încercat să redau viața și moartea așa cum m-am priceput și eu.
Petruț semnul lăsat de tine mă încurajează să perseverez
în căutarea de noi imagini.

PAȘTE FERICIT

Ion,

În seara asta trăiesc două bucurii: Bucuria învierii domnului
nostru Isus Hristos și bucuria pe care mi-ați oferit-o voi dragi
colegi răspunzând ultimului dangăt.
Flavia mă bucur ca textul postat de mine a fost sursă
de inspirație pentru un poem de strictă actualitate.
Bia ca întotdeauna citești printre rânduri scormonind după
toate sensurile pe care le poate sugera un poem. Clopotul este
o chemare (indiferent dacă îl auzim sau nu) de-a lungul întregii
vieți și dincolo de orizontul ei.
Florentina după cum sugerează și titlul, clopotul este tras
pentru cel care cu puțin timp înainte îl citea.Comentariul tău
la commul lui Dragoș nu mi se pare pe lângă subiect.
Dragoș ai intuit bine asocierea sonoră, eu am văzut foșnetul
ziarului ca un ecou al dangătului de clopot.
Ștefan am încercat să redau o imagine vizuală și auditivă
generate de permanenta chemare a clopotului. Faptul că ai recidivat
mă îndreptățește să cred că am reușit.
Mulțumindu-vă pentru aprecieri, doresc tuturora \'\'PAȘTE FERICIT\'\'

Ion,

Din Kamciatka la New-York
Se-aude glas de menestrel:
Un miel poate... ajunge porc,
Dar porcul niciodată miel.

Primăvara ne însoțește indiferent de câte grade Celsius sunt
în livadă.
Îmi place maturitatea tinerelor sălcii (de genul Doru E. Iconar)
care fac mâțișori în oricare anotimp.

Ion,

În textul al doilea: crengi dezgolite și lună plină sugerează
același anotimp, altfel, haiku plăcut.

Ion

Gagarin ajungând în rai,
Toleranță, la Petru găsi:
Pe șeful său, un mare crai,
Să îl întoarcă-n burta... măsi!

Pe chelia lui virilă
Patinat-au mulți, se pare.
Au crezut că-i o idilă
Să te joci cu-un lup de mare.

Pe-antene mieunând de zor
Din orice parte bate vântul
Realitatea-i cum vrea... sfântul,
Zadarnic o clamați în cor.

Să te-nchini în fața crucii
E gest simplu, creștinesc,
Dar să-ți pierzi prisosul muncii
E un gest... caragialesc.

P.S.
Felicitări pentru... veninul cobrei.
Te citesc cu plăcere
eu Ion,

Cercul, doar o rază are,
Iar pătratul nu, ai scris!
Mie două mi se pare:
La cercu-nscris și circumscris.

constituie o figură de stil frumoasă, dar în haiku trebuie evitată,
crizantema și bruma sugerează același anotimp \'\'toamna\'\', deci este
un pleonasm. Eliminând aceste neajunsuri poate deveni un haiku
memorabil.

Cu plăcerea lecturii
Ion,

toamnă târzie -
pe covorul de frunze
pași necunoscuți

Iau o șpagă, amicală,
Dintr-o singură credință:
Că piatra filozofală
e-n mirabila sămânță.

La sfârșitul unui ciclu de viață se întrezărește începutul unui
nou ciclu. În coarda uscată a viței de vie adastă un mugur, el
se numește mugur de somn, mugur de veghe sau ochiul orb.
Tristețea din bobul de lacrimă ascunde în spatele ei speranța.

Via culeasă -
în bobul de lacrimă
mugur de veghe

Prin interpătrunderea imaginii cu textul ai reușit un poem frumos.
Îmi place.

pășesc printre nori
cu gândul lângă puii
cu ciocul deschis-
după prima ploaie
ne vom regăsi în cuib

Ion,

Străduința Cristinei de a aduna sub cerul iubirii de frumos cât
mai mulți participanți a dat roade (față de precdentul lanț, numărul
participanților a crescut exponențial). I se cuvine un buchet de brândușe.
Să dăruim un buchet și doamnei Dana Ștefan care a finisat imaginile.
Câte o mână de culori doamnei Nicole Pottier și domnului
Emilian Valeriu Pal pentru înstelarea gorunului cu frunze veștede.
Să dăruim o adiere de răcoare tuturor celor care iubesc natura
până la contopirea cu ea.

Pentru mine săptămâna asta are două duminici, ce altceva poate fi
acest lanț care descătușează spiritul întru sărbătorirea toamnei,
prin culorile căreia întrezărim primăvara.

o duminică -
prefațând primăvara
culoarea toamnei

O primăvară a inimii care vibrează pe aceeași lungime de undă
cu susurul izvorului, galopul cerbului din ciclul anotimpurilor
care ne adună sub o singură stea. Steaua iubirii de frumos.

izvor de munte -
ne potolim setea,eu
și puiul de cerb

Eroul tău din epigramă
Pe situație-i călare,
Dar nu ne spui de bună seamă:
Pe cine poartă în spinare?

În clipa asta-ți jur pe sânge:
Să nu te supăr cu-al meu glas
Când alții te vor plânge
La primul parastas.

Dacă bine înțeleg
Barul ți-a rămas întreg.
Nu te temi că n-apuci... Anul
Când stai în casă cu dușmanul?