Bătrânul pictor

în trei versuri ai cuprins întreaga viață, de fapt cu o singură tușă. te îndeamnă la meditație acest poem, mai ales că e vorba de un tablou. stai în fața lui și vezi toate drumurile vieții, pe care le-ai parcurs împreună cu cei dragi, anotimpurile, bucuriile. poemul tău nu lasă impresia de tristețe, cel ce îl pictează nu este trist, ci doar contemplă momentele trecute ale vieții. doar faptul că este ultimnul tablou aduce oarecum o notă distinctivă de regret.

am trecut pe la tine să te felicit pentru reușita surprinderii clipei, bia

nu era necesar să specifici în titlu că pictorul era bătrîn pentru că primul vers induce acest lucru, dacă este ultimul tablou. era mai simplu Pictorul. unii spun că poemul haiku nu trebuie să aibă titlu; dacă îl folosești într-o carte cu zeci de poeme haiku, adevărat că nu este deloc necesar, dar aici printre mii de poeme merge. cu litera mare la început de poem sînt perfect de acord. Miclăuș spunea asta în comentariul de la poemul Flaviei Muntean. acolo am uitat să scriu despre acest lucru. îți doresc inspirație bună și să ne încînți cu poeme deosebite și de acum înainte.

după ani și ani poți realiza un un tablou ”dintr-o singură tusă” dar oare câți ani ai nevoie? cred cam o viață. cu plăcerea lecturii, george