Ion Nimerencu

am un cap cat o minge de fotbal mare frumos ornat cu de toate capo di tutti capi ar spune unii dar pe mine nu ma intereseaza parerile altora capul meu n-are nume nici par prea mult din cauza

ce bine era cand locuiam in mama nu stiam de nimeni si nimic traiam fericit n-aveam griji pentru zilele ce aveau sa vina dar de cand s-a lepadat de mine de trei ori fara nici o remuscare de

cresc in noi tacute ceasuri timpul fuge ca tampitul parca-aud in mine glasuri ce-mi dicteaza-ncet sfarsitul nu sunt las desi mi-e teama sa pasesc semet prin viata de-i usor sa trec o

eu nu scriu poezii eu fac sex cu muzele in fiece noapte pana cand transpir ca hotul prins cu statuia libertatii in buzunar mai fumez o tigare de fapt ea ma fumeaza pe mine intr-o clipa simt cum

sub basca mea e liniste si pace in mine zboara pasari parca-s lame si vai! simt cum trec anii prin torace sunt un tablou prea limitat de rame tot drumul vietii nu-i decat o transa ce-mi

in mine e-o vara torida cu plete cu sori eleganti pedaland biciclete cu iele luxoase visandu-mi salteaua in mana mea stanga da-n clocot cafeaua sub piele e-un circ relaxat si probabil prin

e-atata toamna-n trupul tau fecioara ca tot ce-i verde-a devenit nomad din bolta carnii pasarile cad cum cad pe campuri stelele sa moara si parca-mi iese sangele din vene si parca nu mai sunt

ne iubim sub cerul ca o lava luna e o pasare concava ratacita-n mersul ei pe ape tu iubito vino mai aproape ochii tai sfiosi se-ascund in gene eu te-alint cu mangieri viclene iar pe buze ti

sunt un om de nimic cu visele crescute in carne nu va speriati admirati-ma ca pe un celebru exponat din luvru sau ca pe un simplu nebun aflat pe masa de operatie priviti aceste pasari ce cresc

ieri poezia m-a luat de gât și mi-a înfipt o gheară în aortă s-a plictisit de viața ei încât melancolia nu o mai suportă așa că am ieșit cu ea la braț s-o plimb pe coridoarele din mine sub

dimineata ai senzatia ca n-ai zburat destul iti aprinzi tigara cu ochii inchisi ca de obicei bei cafeaua fierbinte si viata se reaia de la capat acelasi pat dezmembrat aceeasi femeie uriasa acelasi

ce multa iubire i-atingi puful moale pe strazi cand aluneci cu talpile goale o vezi printre blocuri de nori cum respira emotii rotunde pe sarme insira ce multa iubire gasesti in sertare ca

mi-asudă carnea și-mi exciți hormonii când mă atingi cu fusta în tramvai la sânul tău roiesc tâmpiți mormonii tu niciodată nu mi-ai spune hi când îmi zâmbești mă simt vânat de rofii îmi

ne-au invadat de tot strainii azi englezeste latra cainii si depasind orice tipare femeile sunt migratoare iubito, pasare de vata azi chiar si tu pari importata taxiul parca-i limuzina hei

toate nebuniile pe care le-as face cu ea toate cearsafurile pe care le-am calari impreuna toate prostiile pe care i le-as spune la ureche surazand toate venele pe care i le-as strabate fluierand ca

duce-m-ai zare să mă tot duci către femeia cu ochii dulci ce răsucește ah cu cât dor străzile toate pe un fuior și mă așteaptă să o alint poartă-mă zare prin labirint uită-mă moarte

pe strazile creierului meu plictisit soareci flamanzi invadeaza tomberoanele imputite e tarziu putin trecut de ora unu si nu stiu daca mai are vreun rost sa raman pe-afara la doi pasi o nebuna

te iubeam pe la colturi te pandeam cand intrai in bloc cand ieseai mai mult dezbracata ca-n poza care-ai pierdut-o anul trecut in lift si-am gasit-o intamplator ah parfumul tau iesind din cadru

viața-i o beție tristă moartea-i vie bat-o vântul într-o lume narcisistă ne săpăm pe rând mormântul ne iubim la suferință chiar de ne-mpușcăm cu tunul doar din simpl’obișnuință trece timpul ca

portar la usa vremii dezmostenit de ani mi-am dus copilaria in ham ca pe-o caleasca sub pielea mea fierbinte ca lava de vulcani se pregateste eva din mine sa renasca nu m-am mirat babeste si

trupul tau ca o catedrala in inima acestui oras plictisit coastele tale strazi pe care imi plimb ochii de trubadur nesimtit mirosi a lumina si-a carne de lebada fecioara demiurga as tine timpul cu