mă iubește îmi face cafea cu dragoste

perisabilă viața asta, strivită cumva sub roțile \"săgeții albastre\", lumea interioară supraviețuiește doar prin albume foto, ceea ce rămâne din noi nu e nici măcar de vizionat ca un bad movie. degradant totul în jur, mediul se răsucește în jurul tău ca o melasă, te învelește, iese poezia prin pori, se imprimă pe epidermă, precum grafittiurile pe ziduri.
nu mi-o plăcut plictiseala sinucigașă, ca expresie, fiindcă în context pare mai mult ucigașă, pare că omoară, nu că se omoară. pesemne așa am citit eu.

Ionule, \"de viață scapă cine poate\", la asta m-a dus gândul citind poezia ta. Inspirație, cu sau fără muza de rigoare.

Ela

Doar finalul mi-a placut. Scapa de titlul ala ca e de telenovela toata ziua. In mare un text atins de facil, cam de suprafata, nu ai trecut de banckground. E genul ala de poem despre care nu as spune ca e chiar prost, dar nici bun, e banal. Mediocru.

se interzice orice sinucidere din deznadejde ionule deoarece te iubeste
iti face cafea cu dragoste

sa iei omenirea in deradere este cel mai bun mijloc de a nu participa la absurditatea ei si aici ma refer la mai văd un film prost marca hollywood mai mănânc niște chipsuri

sa ai viziuni asa lucide si sa nu cedezi tentatiei nihilismului ca hose este dovada unui temperament marca nimerencu

buna poema foarte buna chiar
as putea zice fara sa ma insel

mai scrie ionule
scrie mai des

Mi se pare un poem unitar, a carui tonalitate nu descreste pe masura ce ne prinde in volutele lui.
Cred ca Ion reuseste sa suprinda aici desnadejdea unui suflet prin cuvinte banalizate, fara a cadea in capcanele cliseizarii.
Da, timpul este un ucigas platit, am mai auzit-o, si totusi in acest context comparatia inca e sfasietoare.

Da, plictiseala e sinucigasa pentru toti, si totusi simtim aici ca autorul nu se minte si nu ne minte.

\"Cafea cu dragoste\": poate fi ceva mai telenovelistic?
Dar resimtim ironia furioasa a naratorului liric precum un pumn in stomac.
Pentru ca privirea personajului e caustica si detasata.

Ioane, daca ai scrie mai mult in vers alb ai progresa rapid.
Mi-aduc aminte de un critic literar care zicea: \"scrieti cu rima pentru sertar, ca sa exersati, dar publicati in vers liber\".

sunt clisee. apoi sentimentele sunt prea mult explicate daca ma intelegi. nu este loc de mister, nu este loc de sugestie, de nimic. destul de bune mi s-au parut versurile: îi deschid geamurile și un miros intens de primăvară îmi sparge nasul / îmi inundă palierele și mă cotropește. dar atat,

sa auzim de bine

pese: incearca sa scapi de teribilisme patetice precum: o plictiseală sinucigașă

ion, mie mi-a placut pentru ca reda stari cu naturalete, il face pe cititor partasul unui moment de viata...

felicitari pentru ultimul vers, pare intradevar sa circumscrie intregul poem, iar imaginea creata este aparte...

mie unul mi-a placut

mie nu mi-a plăcut nimic. îmi pare un postmodernism încălțat pe dos, sau fugărit în joacă. îmi permit să cred că autorul poate mai mult.

Nici mie nu mi se pare poezia aceasta poezie ci doar o marturisire de genul hai sa ma urc pe turnul Eiffel si sa-i spun: TEEEEE IUBEEEEEESSSSCCCCCC!.
La Paris exista o afacere care se bazeaza exact pe surprize de acest gen si care prospera, pentru ca declaratiile de dragoste neconventionale costa intre 5000 si 50000 de euro, fara avion, hotel, transferuri.
Deci, ca declaratie, merita felicitari,felicitari, felicitari.
Paste fericit!

Asta numesc eu prozo-poem. Si e foarte bun frate!

transpare emotia celui care vrea sa stie: \"ma iubeste...nu ma iubeste...\"
finalmente, versificatie.

multumesc pentru comentarii

cu respect
Ion Nimerencu