Pe geamuri las iubirea cu degetul cel mic,
Dovadă că mai stărui să aflu prelungire
Dar fata mi se duce din suflet când o strig
Neînțeles de caldă și subțire.
Târziu... și soarta încă mai fuge
Îți păstrez într-un raft, ochii
blânzi și imenși, de tigru bolnav;
pe alt raft, mâinile albe, lungi;
pe un raft mai de jos,
ca să nu rupă scândura subțire a etajerei,
e sufletul tău, vorbele
Acum, însă, pe ulița copilăriei,
copacii au intrat parcă în pământ;
tunelurile lor de verdeață mi se par
șanțuri săpate de râme,
iar câinii, din cavaleri blajini și neînfricați,
au devenit niște
În fața ei aș vrea să fiu, din nou, acum.
Micul zeu minunat ce găseam
pietre lucioase în apa râului,
hoțul ce oboseam pândarii toamnelor cu vie
Și îngerul cuminte din duminicile mele
