Poezie
Dincolo de iubire I
1 min lectură·
Mediu
În fața ei aș vrea să fiu, din nou, acum.
Micul zeu minunat ce găseam
pietre lucioase în apa râului,
hoțul ce oboseam pândarii toamnelor cu vie
Și îngerul cuminte din duminicile mele ipocrite
când dragul mamei n-avea pereche...
În fața ei, aș vrea să mai fiu, iar,
misteriosul călător pe ulița copilăriei.
Când apusul îmi părea un moș Crăciun ce împacă
pe toată lumea, iar copacul-o casă caldă,
cu streșinile aplecate...
În fața ei aș vrea să am, din nou,
picioarele zgâriate de mărăcinii verii
și ochii mirați la vederea hainei de mătase a lăcustei.
013.924
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Marini
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Marini. “Dincolo de iubire I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-marini/poezie/61364/dincolo-de-iubire-iComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ma vad din nou pe \"ulita copilariei\";găseam
pietre lucioase în apa râului\". Ma bucuram de soarele verii, alergam dupa fluturi si ramaneam \"ochii mirați la vederea hainei de mătase a lăcustei.\"
Aveam \"picioarele zgâriate de mărăcinii verii\", nu-mi pasa de nimic... eram libera pe \"ulita copilariei\",\"si îngerul cuminte din duminicile mele ipocrite\"...
...fara cuvinte... nostalgia copilariei...
Madim