Poezii

Pe geamuri las iubirea cu degetul cel mic, Dovadă că mai stărui să aflu prelungire Dar fata mi se duce din suflet când o strig Neînțeles de caldă și subțire. Târziu... și soarta încă mai fuge

Îți păstrez într-un raft, ochii blânzi și imenși, de tigru bolnav; pe alt raft, mâinile albe, lungi; pe un raft mai de jos, ca să nu rupă scândura subțire a etajerei, e sufletul tău, vorbele

Acum, însă, pe ulița copilăriei, copacii au intrat parcă în pământ; tunelurile lor de verdeață mi se par șanțuri săpate de râme, iar câinii, din cavaleri blajini și neînfricați, au devenit niște

În fața ei aș vrea să fiu, din nou, acum. Micul zeu minunat ce găseam pietre lucioase în apa râului, hoțul ce oboseam pândarii toamnelor cu vie Și îngerul cuminte din duminicile mele