Poezie
Cu degetul cel mic
1 min lectură·
Mediu
Pe geamuri las iubirea cu degetul cel mic,
Dovadă că mai stărui să aflu prelungire
Dar fata mi se duce din suflet când o strig
Neînțeles de caldă și subțire.
Târziu... și soarta încă mai fuge pe sub noi,
Cu sabia deschisă spre iezii din artere;
Mă voi topi ca roua iubită de trifoi
Pe marginea sfioasă a cearcănelor mele.
Și-mi voi chema la cină toți greierii din trup
Și nu mai știu ce daruri de dor li se cuvine
Și ca o lunecare a botului de lup
Mă doare numai pielea și jalea de pe mine.
Îmi place să mă dărui, dar nu așa cum spui
Ci numai ierbii care îmi sângeră potcoava,
Că tot am fost copilul pribeag al nimănui
Ce și-a Vândut credința și visele degeaba...
013032
0
Și nu mai știu ce daruri de dor li se cuvine
Și ca o lunecare a botului de lup
Mă doare numai pielea și jalea de pe mine.
Îmi place să mă dărui, dar nu așa cum spui
Ci numai ierbii care îmi sângeră potcoava,
Că tot am fost copilul pribeag al nimănui
Ce și-a Vândut credința și visele degeaba... \"
Imi place enorm poezia si stilul in care scrii! Mai trec pe la tine!
somnbizar