In 2002 prima carte "ierburi si spini" ,la Editura Paralela 45,pentru care Uniunea scriitorilor mi-a acordat premiul pentru debut.
contact:madalinonisoara@yahoo.com
Vântul zguduie rău ținutul. Sobele scot fum mai rău ca oricând. Dacă te uiți douăzeci de minute pe fereastră te plictisești. Vântul face să zboare totul, până și bucăți de țiglă, ziare, hârtii,
de parcă aveai dinți de ied
când îmi amintesc mă plouă
sunt lungile ploi ale iernii
când mai treci să-mi lași un manual de ghicit
poate voi reuși pe floarea de mușețel
te regăseam
mi-a vorbit un bătrân
alb, cum este astăzi zăpada, de trei zile, prin curți
își ținea capul aplecat
avea un chip de lumânare aprinsă
ne despărțeau câțiva centimetri
atât de încet vorbea
c-aș
trebuie să spun tristeții pe nume dar nu nimeresc
copil plecam de-acasă culcându-mă prin gări
dar am înțeles într-o singură clipă
numai una
așa mi-a fost dat
cum năvălește marea
cumplit
cum
se face lumină
începe o nouă zi
cocoșii strigă bezmetici
mă veghezi când dorm
îți este milă
mâinile-ți stau în poală
ca niște ramuri tăiate
dintre noi
unul va fi luat și celălalt va
nu se mai închide durerea decât numai în partea dreaptă
acolo unde nu este inima
de mic am iubit lucrurile
m-am revărsat printre ele
după un timp au venit trădările
credeam în existența unei
aștept o schimbare
să plângă în mine ca-n sălcii
pâlcuri, pâlcuri
într-un noiembrie rece
în zăvoaie, peste râu
cu arinii
tinerele sălcii
și le chem ca un păstor
întindeți-vă aripile
și
barosul sonor, obsedant, în dupăamiezi șterse
peste aierul văii
cu un cer foarte apropiat
un foc sub ciorchinii mirositori de pin
meșterul și meșteșugul său sumbru, sub picături
broboane pe o
ce-ar fi să-ți spun
unele lucruri din târziile mele nopți
acolo, în umbră
se împlinește frumos, rotund trupul tău
ca o roată de fântână cu spițe
când poți privi prin aceleași spițe
luna și
flăcări înnebunite șuieră în sobă.
iată lacul, în spatele chiliilor-
privire de gheață spre cerul de iarnă;
tăcerea și inima ta sinceră
între Dumnezeu și între diavol.
iată și aceste mireane
trebuie să aștept;
iată strâmtorile,vânturile,steaua polară
deasupra de abis.
văd cele zidite
în pereți abrupți,umbrind sufletul.
hulubul ce alb,sintagma nădejdi,prosopul păcii
aruncat
bolovani si apa.atatia bolovani pe maluri;
oare cine i-o fi adus,
caci apa pare putina,firava si blanda.
de-o parte curge apa,
de-o alta curg pietrele;
materie impinsa de-o cauza
privesc așezările omenești
de aici, de pe cele mai bătrâne gresii ale ținutului;
oamenii și-au făcut adăposturi pe dealuri;
vin spre a se ruga în poenile înalte, pline de cai.
așa a fost de sute
te iubeste o salcie;
frunza ca un banut
te stampileaza pe frunte;
trec pasari in tinutul soarelui-
tot mai multe cercuri
pline de puncte,gravitand;
daca ai sa-ti desfaci ochii are sa te
Mai asteapta,sange,
asteapta;
prin piele
alburie
iti tasneste lumina;
timpanul a pocnit
ca la vuietul unei cascade:
viata-idoar firul care-a-nverzit in umbra
jilav si fragil;
caii tai rosii
...cum sa te dezvalui ochiului de-acum neclintit?
panda de piatra a sarpelui sau punctul atat de critic
cand ochiul rotitor al uliului tinteste vietatea...
cum sa te explic de-acum fiecaruia,
acelasi peisaj cu arbori
si-aceiasi fereastra
prin care ochii mei navalnic gonesc ca niste fluturi.
Dincolo exista totul.
Natura asteapta linistita
si poti s-o mangai
la fel ca pe-o capra
IO