Poezie
am rămas cu aceasta disprețuită meserie
1 min lectură·
Mediu
nu se mai închide durerea decât numai în partea dreaptă
acolo unde nu este inima
de mic am iubit lucrurile
m-am revărsat printre ele
după un timp au venit trădările
credeam în existența unei imperfecțiuni în sine
lucrurile mințeau ca oglinzile sau ca ziarele
mi-au fluturat de multe ori pe dinainte vedenii
aveam un sentiment necontenit al lipsei
o sălbăticiune obositoare mi-am devenit
mă învingea încet lumina
precum Moise treceam într-un coș de trestie
mi s-a-ntâmplat
dacă nu ieri
să închid ochii
am simțit mirajul detașărilor
era o înșelare desigur
aș fi putut crede oricâte
dar nu eram decât un mic vierme
mi se părea că trecea o coloană de pruni
aveau căști
și mărșăluiau încet
mama m-a împins de umeri și îmi striga
fii și tu bărbat
mă țineam după soldați ca să-i imit
mama a trecut și ea precum luna
în ziua aceea am văzut-o fluturând din batistă
am rămas cu această disprețuită meserie
alungarea gândurilor negre.
001.494
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Madalin Onisoara
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Madalin Onisoara. “am rămas cu aceasta disprețuită meserie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-madalin-onisoara/poezie/14007258/am-ramas-cu-aceasta-dispretuita-meserieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.