\"Eu, ca Adamul demodat,
Îmi pun și peste frunză-o haină,
Nu-s explicit, ci rușinat
Fiindcă mai iubesc în taină.\"
Asta nu e catren, ci poezie. Deci n-am cum rasuci cuvintele a zambet fara sa stric farmecul versurilor.
Noapte lina, nene Ioane.
Si iarta o agonista daca o zambit prea mult.
„Nu știu pe cât e muza de reală,
Zadarnic mai consum cu ea cerneală
Și zău îmi vine să mă las de scris
Cât timp mă vizitează doar în vis.“
(Ion Diviza)
Zi bogdaproste, muza nu-i reală.
Dacă ar fi, să vezi ce procopseală!
Bani n-ai avea, că n-o să-i faci din scris,
Iar ea ți-ar cere tot ce-i vine-n vis.
Zi bogdaproste, muza nu-i reală.
Dacă ar fi, să vezi ce procopseală!
Bani n-ai avea, că n-o să-i faci din scris,
Iar ea ți-ar cere tot ce-i vine-n vis.
(Elena Munteanu)
Da, muza mea nu e un Miss,
Ea știe bine care-i potul:
Îmi cere tot ce-i vine-n vis
Și eu visez că îi dau totul.
\"De scrii catrene nesărate,
Te poartă visul printre stele,
Iar versurile fracturate
Nu au nevoie de atele\"
(Ion)
si-n vis ti-oi pune sare pe catren,
din efemer sa-l schimbi frumos, peren,
c-altminteri cazi prea iute jos din pat
si-atunci nu-i numai versul fracturat.
As spune chiar ca e imaculata
Si, totusi, sfatul meu e sa insisti
In a-ti covinge muza ca existi.