La funeraliile unui mare atlet

Dacă m-ai îndemnat la meditație, îți răspund

Tot în amfibrah

Și, chiar campion sau atlet de n-o fi,
Să aibă putere, avere și bani,
Aleargă tot omul, nu stă nicio zi,
Din viața din ultima sută... de ani...

Pustiu e la mine-n viscere;
Alerg disperat pe alei
S-mi cumpăr o sticlă de bere
Cu ultima sută de lei.

Din păcate, Cornel, există și umor negru:


Un fotbalist dacă era,
Avea un finiș mai nasol:
Pe malul gropii de oprea,
Tot rezolva și el un gol.

Cu Eva trăind multe drame
Adam a visat cam urât
Că ultima sută de grame
I-a stat \"Merișor\" drept în gât.

Domnule Cârda, îmi permit să reproduc aici din memorie o epigramă a redutabilului epigramist plecat dintre noi Nicolae Ghițescu, care îmi place mult:

Din zori în seară-i tot o apă
Și pân-n ziuă-i iar la fel;
Aleargă omul către groapă
De iese sufletul din el.

Umorul maestrului, tonic,
(Discret stimulat la vreo cramă…)
Mă-deamnă s-alerg… electronic
Cu ultima mea epigramă.

Vocația azi de te cheamă
Și-alergi hotărât spre o țintă,
Mai uită de cea epigramă,
Mai bine un vin și-o plăcintă!

Mai-mai să pice-acum pe jos,
Ca uluirea să și-o șteargă.
Acuma e taman pe dos,
El stă, iar publicul aleargă.

Aleargă toți pe-aceeași cale;
Cei harnici vor avea norocul
Să fie primii la sarmale...
Că doar n-o să-i ocupe locul!