In sfarsit niste haiku-uri. Credeam ca nu am sa reusesc sa gasesc. Frumoase, profunde, fara falsitati, simple directe. Ce mai haiku-uri autentice. Iti reusesc din plin, continua.
Felicitări, am citit și prima parte, sunt unele mai bune decât altele. Cu umor rafinat, număr corespunzător de silabe, poantă ... cam tot ce ar avea nevoie un senryu (în opinia mea). Mai vrem!
Cea de-a doua \"terțină\", din triptic, nu este nici senryu- conține un kigo, \"Moș Crăciun\", cu trimitere la anotimpul iarnă, nici haiku- este scris în notă umoristică, dar ar putea ajunge epigramă pentru că are poantă. Poate Ion Diviza va \"achiesa\" la idee.
Vă mulțumesc pentru vizită și cuvinte de încurajare. Nu am practicat mai înainte haiku-ul, deși genul miniatural mă tentează mult/demult. Într-o vreme eram însă împotriva \"invaziei\" haiku-ului în literatura română, considerând că nu ne prinde întru totul și, în plus, generează multă impostură. Descoperirea haiku-ului umoristic, a senryu-lui/kukai-ului m-a făcut să-mi schimb într-un fel părerea. Zic și eu - Poate că nu e cazul să insistăm atâta asupra canoanelor impuse de niponi, să inventăm ceva în genul ăsta, să mergem pe niște norme mai ale noastre, mai de acasă? Bineînțeles, aceasta ar fi deja o altă mâncare (poetică) de pește. Haikum? :)
Ioan, sunt de acord, dar nu-mi fac probleme cu astfel de subtilități. Voi merge, firește, și pe varianta epigramatică.