Pasărea Phoenix (9)

Haiku-ul e in general un text care trebuie sa prelungeaca ideea. Ceea ce vad eu aici e un text care descrie lucruri, care expliciteaza o situatie. Haiku-ul trezeste intrebari, te face sa stai pe ganduri. Aceasta poezie se scria de catre nobilii japonezi inainte de a muri (in orice forma). De obicei isi pregateau haik-ul o viata intreaga si incercau sa concentreze toata fiinta lor in cele cateva cuvinte. E ca o respiratie, nu explica, se intampla, e fireasca. Totodata e la fel de profunda si neinteleasa ca o respiratie, cu toate ca se intampla la limita, nu ii cunoastem cauzele. Haiku-ul trebuie sa te faca sa cazi in tine, ca sa il poti descoperi pe celalat.
Asa ca, atata timp cat aceste haiku-uri, imi spun chiar din titlu totul, iar apoi imi explica pe larg cum stau lucrurile, nu isi ating scopul.
Apoi as renunta la \"nefericitele\" note de subsol. In esenta ei, poezia nu are note de subsol, cel mult le contine, cu atat mai mult haiku-ul nu are voie sa aiba note de subsol. Ar fi fost interesante notele de subsol daca mareau tensiune, in cazul de fata insa, ele vin sa faca ceea ce chiar sunt destinate sa faca, sa explice.

E admirabil insa ca exista in textele astea, sau in autor intentia sintezei, a tensiunii concentrate, mai trebuie doar sa iti iei un ragaz, sa cobori in tine si apoi sa spui un haiku.

Sorine, desigur că haiku-ul (și în genere poezia) nu are nevoie de notele din subsol.
Alții fac mai multe variante pe aceiași temă și le publică pe agonie,
iar eu în loc de variante, am pus în plus aceste note. Dacă nu le puneam, nu aveam acest comentariu. :)
Îți mulțumesc pentru sfatul prietenesc,
deoarece dintr-o parte se vede mai bine.