ultimul rol

\"până la cimitir
mă satur
de viață\"

\"am uitat să trăiesc\"... Text poetic total, întru aducere-aminte... Îți mulțumesc pentru el, dar și pentru comentariul însemnarea \"Dilema Virgulei\". Textul acela, slab, e drept, exprima amăraciunea de a vedea antenumita Virgulă condamnată la pieire. Anghel Pop m-a ajutat să înțeleg că textul meu abundă în greșeli. Prin urmare, l-am retras. Așa se face că a dispărut și comentariul tău. Îmi pare rău. Mi-a plăcut mult. Elena.

\"până la cimitir
mă satur
de viață\"

\"am uitat să trăiesc\"... Poem total, întru aducere-aminte... Îți mulțumesc pentru el, dar și pentru comentariul însemnarea \"Dilema Virgulei\". Textul acela al meu, slab, e drept, exprima amăraciunea de a vedea antenumita Virgulă condamnată la pieire. Anghel Pop m-a ajutat să înțeleg că el, textul, abundă în greșeli. Prin urmare, l-am retras. Așa se face că a dispărut și comentariul tău. Îmi pare rău. Mi-a plăcut mult. Elena.

\"comentariul însemnarea\" = \"comentariul la însemnarea\"

pana la cimitir oricine s-ar satura de viata. eu de exemplu in fiecare seara merg in cimitir cand se inopteaza sa vad stelele. mereu am impresia k se vad mai bine de acolo. si lumanrile aprinse si liniste... una mormantala. e un sentiment ciudat pentru cei care reusesc sa il guste fara teama. si poezia ta este la fel senzatiilor si imaginilor descrise de mine mai sus. infiorator de adevarata!!!

ne mai citim... ella

Nu e primul comentariu care dispare de pe acest site, Elena; treacă de la mine. Îți sugeram să pui punct la virgulă, tu ai pus punctul pe \"i\", ți-ai retras textul. Eu zic să-l cizelezi puțin și să-l repostezi.În textul meu, precum te-ai convins, e vorba tot despre o virgulă... defunctă. :)
Merci pentru lectură și apreciere.

Dacă oamenii s-ar naște în cimitir și ar muri la maternitate, crezi că s-ar sătura mai puțin de viață? Același drum - parcurs invers. Am avut și eu senzația că stelele din cimitir par mai luminoase, clipesc mai des. Probabil, luptă și ele pentru viață, până nu s-au plictisit de tot. Starurile noastre de la cine s-au molipsit? :)
Mă bucur că ai rezonat. Onorat de trecere.

Te rog nu parcurge drumul.
Cum nu ești nici logodit,
Las-alaiul și costumul,
Spune că te-ai răzgândit.

Eu m-am săturat, vezi bine,
Căci mi-e viața o povară,
Dar fac totul pentru tine
Să te naști a doua oară.

Cum dansul are calitatea
De-a fi poet intre actori,
Acum isi regizeaza moartea
Si-i chinuie pe cititori!

p.s Ar muri instantaneu
De i-as regiza-o eu!

Salut, Maestre !:)

În cimitir cu-ntreg alaiul
Aș poposi pe totdeauna,
Acolo mi-aș afla eu raiul...
De nu ar crește Mătrăguna! :)

Ce surpriză să te reîntâlnesc aici.
Nu în cimitir, - pe Agonia! :)))

Poposii si eu agale,
Dar sa stii ca nu-i a buna
Ca, pe unde treci matale,
Tot rasare matraguna...:)))

Ce nu fac io pentru tine, Ioane?! Invadez si Agonia! :)

Uite că răsare Luna,
Vreau s-adorm la umbra ta;
Pe-Agonie-i Mătrăguna
Floare de nu-mă-uita!

Dinspre Prut, la cititori
Duios tare mai zambea...
Si i-am spus de-atatea ori:
-Mai Ioane, nu mai bea! :)))

Dacă stau pe mal de Prut
Și-s pornit să url\'la lună,
Tu să știi că am băut
Un sirop de mătrăgună!

Dacă stau pe mal de Prut
Și-s pornit să url\' la lună,
Tu să știi că am băut
Doar un de mătrăgună!

Ai sorbi mari si oceane
Si, mereu m-ai promova,
Doar sperand, draga Ioane,
Ca, vreodata, Kres co va!

Dacă stau pe mal de Prut
Și-s pornit să url\' la lună,
Tu să știi că am băut
Doar un SUC de mătrăgună!

Pân\' acolo nu o va,
Fi\'ndcă îmi lipsește viza;
Poate mergi la Moskova?
Dacă vrei, îți car valiza!

Daca tot ai debutat
Si vrei cronici epocale,
Cetateanul turmentat
Este rolul vietii tale! :))))

Atropa, suflețelule, nu mă zgudui, că amețesc!
Cu poante ca asta dobori și ursul! :)

Vin la tine, dacă vrai,
Și-ți aduc și scrisorica,
Numai jură-te că ai
Tot ce are Joițica!

Ma intrebi asa, formal,
Doar e arhicunoscut
Ca te faci de carnaval!...
Mersi, neica, mi-a trecut! :))

Bre, Ioane, am fugit,
Ma duc la culcare-ndata,
Ca, atata ne-am lungit,
Incat am facut-o lata! :)

Da\'... mai vin! :))

Ți-a trecut? Te-ai speriat!
Mătrăgună și urzică!
Văd, degeaba am sperat
Să alin o Joițică!

Bre, Ioane, am fugit,
Ma duc la culcare-ndata,
Ca, atata ne-am lungit,
Incat am facut-o lata! :)
(Atropa Belladona)

Și din nou ne-am comportat
Pe-Agonia ca barbarii:
Cred că iar s-a înfundat
Lista cea de comentarii! :))))

Zici ceva? Sau mi-a parut?!
Ai curaj...de peste Prut! :))))

Eu de-aici, de peste Prut,
Doar curajul ți-am văzut;
Dacă aș veni la tine
Nu te-ai face de rușine?

Atropa, ai plecat la somn?
Erai deja cu ochii roșii?
Ți-o spun - să nu-mi zici mie domn:
Te culci odată cu cocoșii!!! :))))))))))))))))

Replica s-o dai lui mutu\'
Ca, or\'cat ai fi de domn,
N-am sa trec acuma Prutu\'
Sa ma culc lang-un clapon! :)))

Scuze, repezeala...

Replica s-o dai lui mutu\'
Nu ma prinzi nici c-un harpon:
N-am sa trec acuma Prutu\'
Sa ma culc lang-un clapon! :)))

Nu-i nevoie de harpon,
De prisos e și arcanul:
Ãsta nu e un clapon,
Ãsta-i, ah!.. Peneș Curcanul!

Ione,
am citit cu placere. un poem bun. felicitari! retin aceste versuri antologice:
până la cimitir
mă satur
de viață

cu prietenie,